Nici Băsescu. Dar nici Antonescu (Crin), nici Voiculescu – ay, câți escu pe metru pătrat politic băștinaș – , nici Ponta (și taica Iliescu). Nici Nimeni. Asta-i chestiunea, ups!
Niciunul nu merită. Și iată cum din nou se ivește întrebarea ardentă din 1990 – de ce nu avem și noi un Havel?
Pentru că nu l-am meritat și nu îl merităm încă.
Josnicia politică este blestemul românilor (acum precum odinioară). Această josnicie compromite definitiv chiar ideea de democrație.
Anul 2012 a început cu tumult, iar tumultul a adus cu sine mâncărimi sociale și politice. Despre mâncărimi știm că întotdeauna ele provoacă scărpinatul care poate duce până la rănirea atroce a cărnii. Degeaba îi spui bolnavului să nu se scarpine, fiindcă pacientul oricum găsește o cale să își rupă carnea. Poate că, însă, uneori, rănirea aceasta este necesară și sănătoasă…
Privit prin binoclu, anul 2011 românesc a fost doldora de minciuni, fățărnicie, manipulare și corupție. Nu știu dacă anul 2012 va fi bunicul ori nepotul lui 2011, dar un lucru știu sigur: că nimeni nu se va pocăi prea curând. Iar nădejdea (deși este sănătoasă sufletește) e mai degrabă o chestie caraghioasă în zilele noastre…
Crăciunita este o boală, dacă ne raportăm negustorește, palpabil și vizual la tot ce se petrece în jur: toate vitrinele sunt doldora de moși/moșuleți Crăciun, din porțelan, ciocolată, turtă dulce, marțipan, lemn, plastic, cauciuc, vată. În baruri nu lipsesc Crăciunițele sexi, cu fese apetisante și bust construit afrodisiac. La emisiunile TV, VIP-uri, talk-show-men ori talk-show-women, cu toții convertiți din pricina bolii crăciunite, turuie vorbe scoase din sacul umplut cu orice. Nu-i de mirare că tocmai aceia care ar trebui să creadă în Moș Crăciun (copiii, adică) nu mai cred aproape deloc. Probabil ar fi nevoie de o supă chioară în scop igienizant, ca să fie stopată inflația produsă de crăciunită.
1. Din păcate, revoluția din decembrie 1989 nu mai este astăzi decât o supă reîncălzită anual și festivist, cu tam-tam previzibil. Iar o supă reîncălzită nu mai are gustul ei sănătos de la început.
2. Moartea lui Vaclav Havel marchează dispariția dizidenței și opoziției solare și pline de noblețe în cadrul fostului sistem comunist. Cu acuratețe și discreție, Havel a fost un aristocrat uman inimitabil.
Mizeria economică, socială, politică și umană la români este, de sărbători (Crăciun și Paște), alternată cu și compensată de ospăț, benchetuială, îndopare culinară (sinonime sunt destule). Și nici măcar nu e nefiresc acest lucru! Îndoparea, de sărbători, la români este o meteahnă asumată, acceptată, încurajată.
Ce să faci în situația în care țara ta e constant locuită de împărați nebuni, chinezi, tătari, morți, bufoni etc.? Și toți se joacă de-a spânzurătoarea.
Lucrul cel mai de mirare în mizeria actuală din România este, totuși, abundența cărților și varietatea lor. Fără ele probabil că nici nu s-ar mai putea respira.
Oare cine spunea că nu trebuie (nu se cuvine) să luăm patria pe tălpile picioarelor?
