Adriana Georgescu – un model etic
În fiecare an o recitesc pe Adriana Georgescu (1920-2005), autoarea memoriilor de detenție intitulate LA ÎNCEPUT A FOST SFÂRȘITUL – un remarcabil testimoniu redactat în stil jurnalistic. Figurile de stil sunt considerate de Adriana Georgescu irelevante pentru a vorbi despre suferința din anchetă și detenție; durerea este durere şi atât, nu necesită metafore. Adriana Georgescu este o luptătoare: deşi torturată la Securitate şi trăind un coşmar continuu, ea găseşte două soluţii de rezistenţă: moartea pe care şi-o asumă (soluţia Soljeniţîn) şi o a doua soluţie, sublimarea fricii. Există două tipuri de frică la fel de periculoase: cea mentală şi cea viscerală; Adriana Georgescu reuşeşte să o domine pe ultima, rămânând tributară celei dintâi şi fiind obsedată de tortură. Adriana Georgescu va cunoaşte torţionari fără scrupule (cel mai faimos fiind Alexandru Nicolski – unul din mentorii fenomenului Pitești), fiind marcată de chinurile fizice la care o supun anchetatorii excitaţi de ura de clasă, dar şi de intransigența victimei lor. Povestea ei de detenție și evadarea ei din România ar merita din plin transpusă într-un film. Cartea ei de mărturie se citește cu sufletul la gură.
Aș adăuga la această binemeritată și necesară evocare că volumul Adrianei Georgescu a apărut prima dată în limba franceză, tradus de Monica Lovinescu (cu pseudonimul Claude Pascal), la Hachette, în 1951.
vasilegogea said this on March 30, 2024 at 4:52 pm |
exact, lucru pe care doamna Lovinescu il marturisește în prefața cărții Adrianei Georgescu.
ruxandracesereanu said this on March 30, 2024 at 5:45 pm |