Păcat că domnul Boia minimalizează momentul 1918

•February 18, 2018 • Leave a Comment

Da, Unirea a fost inițiată în 1859 și finalizată în 1918. Păcat că domnul Boia minimalizează momentul 1918. Adevărat, anii 1859 și 1918 sunt la fel de importanți și nu ar trebui să fie cocoțat unul mai mult decât celălalt. Prin urmare, nu s-ar cuveni nici să fie subapreciat anul 1918. Dar depinde din ce parte a țării ne tragem fiecare, nu-i așa?! În funcție de lucrul acesta reacționăm.

Un interviu problematizant și ursuz cu Lucian Boia, care va isca, poate, destule tensiuni nedorite în acest an aniversar:

http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/lucian-boia-sa-nu-mai-aud-prostia-cu-mica-unire-romania-nu-a-inceput-cu-transilvania-la-1918-lucrurile-sunt-la-noi-mai-simple-si-in-acelasi-tip-mai-vulgare-decat-in-polonia-sau-ungaria-interviu-1502134

Advertisements

Agora clujeano-sibiană

•February 17, 2018 • Leave a Comment

27858290_1660556897323376_7641328454289296171_n

Agora clujeano-sibiană. Un dialog civic despre responsabilizare, votanți și votați, partide monolit, soluții de revitalizare politico-socială și alte chestiuni presante în România actuală.

Viața Doinei Cornea în etapele sale de opozantă

•February 12, 2018 • Leave a Comment

copertaCornelJurju-DoinaCornea

O carte scrisă suplu și inteligent, fără vreo urmă de hagiografie sau limbă de lemn. Cornel Jurju sintetizează viața Doinei Cornea în etapele sale de opozantă și mai ales publicâ o serie de dialoguri inedite, ample, binevenite pentru cei care au nevoie de un potpuriu despre comunismul și postcomunismul românesc.
Alături de Cosmin Budeanca, Cornel Jurju este autorul dialogurilor cu Lucreția Jurj (femeie-partizan în Munții Apuseni și fostă deținută politică) – a se vedea “Suferința nu se dă la frați” (Editura Dacia, 2002), o carte admirabilă. care ar merita reeditată.

Acum un an

•February 11, 2018 • Leave a Comment

2017

La nostra fede e la nostra vita

•February 10, 2018 • Leave a Comment

27657735_1653127734732959_3951451637161910616_n

Un alt eveniment editorial alături de “Witnessing Romania’s Turmoil. Memoirs of a Political Prisoner” (memoriile de închisoare ale profesorului Nicolae Mărgineanu, apărute la University of Rochester Press, în traducerea lui Călin Coțoiu) îl reprezintă traducerea în italiană a memoriilor cardinalului Iuliu Hossu – “Credința noastră este viața noastră”, sub titlul “La nostra fede e la nostra vita” (traducerea a fost făcută de profesorul Giuseppe Munarini împreună cu Cristian Florin Sabău și Ioan Mărginean-Cociș, iar cartea a apărut la Editura Dehoniane Bologna, îngrijită fiind de profesorul Marco dalla Torre). În însemnările sale despre închisoare (notate în trei caiete, în perioada de domiciliu obligatoriu de la mănăstirea Căldărușani, în 1961), Iuliu Hossu mărturiseşte o formă aparte de rezistenţă prin christomorfoză. Este o carte esențială în seria de memorialistică despre Gulagul românesc.

Cenzura pe facebook

•February 9, 2018 • Leave a Comment

Facebook ar fi trebuit să fie o zonă de interferență a mentalitățiilor și opiniilor, o zonă de dialog, indiferent de ideologie, gen, rasă. Eu însămi am fost boicotată, uneori, chiar dacă minimal, din cauza opțiunilor mele politice, reclamată fiind la pupitrul tehnic al imperiului. Totuși, nu am fost blocată niciodată, întrucât ar fi fost injust. Nu există delict de opinie și nici nu ar fi sănătos să existe. Aflu mai nou de cenzurarea și blocarea unor pagini pe facebook într-un chip absurd, doar pentru că opiniile ideologice sau de altă natură nu concordă. Reacția aceasta se numește măcelărie, nu facebook. Dacă nu îți convine cineva, iar opinia persoanei respective este constant iritantă și nepotrivită cu credințele tale, e cât se poate de facil să apelezi la procedura unfriend sau la alte nuanțe înrudite. Dar nu să te duci cu pâra la tehnicienii și inginerii imperiului și să soliciți blocaje. Noii troli? Un nou puritanism? Blocajul nu mi se pare avizat decât atunci când e vorba de o infracționalitate notorie. Cenzura de pe facebook se pare că se materializează, însă, și acolo unde e vorba de diferend ideologic. Ce să zic: atunci să se despartă și să se împartă facebook în două secțiuni, una pentru stânga și alta pentru dreapta. Una pentru femei, alta pentru bărbați. Una pentru creștini, alta pentru musulmani și apartenenții la alte religii. Una pentru feministe, alta pentru maciști. Și tot așa. În acest fel în mod sigur nu mai interferăm decât cu cei care au exact aceleași opinii și gusturi (ideologice, estetice, etnice, rasiale, sexuale) cu noi. Toată lumea va fi împăcată. Dar nu e cazul, atunci, ca facebook să mai aibă (cu surle și trâmbițe demonstrative) pretenția la interferențe, dialoguri, polimorfism, nuanțe, multiculturalitate, socializare etc.

Witnessing Romania’s Turmoil. Memoirs of a Political Prisoner

•February 8, 2018 • Leave a Comment

Coperta Margineanu

Având parte de aproape 17 ani de detenţie în comunism, Nicolae Mărgineanu a depus mărturie despre Gulagul românesc în Amfiteatre şi închisori (carte de sertar, publicată postum în 1991, Cluj, Editura Dacia, reluată în Nicolae Mărgineanu, Mărturii asupra unui veac zbuciumat, prefaţă de Mircea Miclea, ediţie îngrijită de Daniela Ţăranu-Mărgineanu, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002). Cunoscând direct tortura şi umilinţele practicate în temniţele comuniste, psihologul Nicolae Mărgineanu (anchetat dur şi maltratat pentru a fi fost, în ficţiunea croită de Securitate, “agent al serviciului american de spionaj”, întrucât fusese bursier al Fundaţiei Rockefeller, şi condamnat în aşa-numitul lot al Marii Finanţe) a dat probabil cea mai fină analiză tehnică de această natură asupra bestialităţii din detenţie, dar şi asupra strategiilor de rezistenţă manifestate de către victime. Deşi mărturia sa este una despre infern, acesta a putut fi depăşit prin variate şi nuanţate soluţii de supravieţuire morală şi intelectuală. Cartea a apărut recent în limba engleză – Witnessing Romania’s Turmoil. Memoirs of a Political Prisoner – la University of Rochester Press, în traducerea Călin Coțoiu, sub îngrijirea lui Denis Deletant.