Lucreția Jurj pe înțelesul liceenilor

•April 14, 2019 • Leave a Comment

 

130244

(Lucreția Jurj în 1950)

Romanul meu frescă, «Un singur cer deasupra lor » (Polirom, 2013, 2015), are ca prim capitol o poveste despre o femeie bravă pe care am cunoscut-o în carne și oase : Lucreția Jurj (4 ani femeie-partizan în munți, 10 ani de detenție politică în comunism).

Top 10 Un singur cer deasupra lor

Am republicat acest capitol, ca povestire independentă, într-o carte colectivă coordonată de profesoara Monica Onojescu (« Mică istorie a unui secol mare »), apărută în 2018. Doamna Onojescu m-a anunțat acum câteva zile că există și o secvență animată pe baza povestirii mele. Iat-o, prin urmare, pe Lucreția Jurj (1928-2004) pe înțelesul copiilor și liceenilor, în animație. Filmulețul durează 2 minute. Dacă ar mai trăi acum, Lucreția ar chicoti!

Imagine: Bar Luana. Voce: Ciurar Camelia Lavinia. Coordonator: profesor Laura Ilinca. Mulțumiri!

 

 

Advertisements

O discuție clujevită despre distopie

•April 10, 2019 • Leave a Comment

56659768_10219012407239947_46819567342714880_o

În 8 aprilie seara, alături de prietenul de-o viață și filosoful Aurel Codoban, mediați de Laura Ilea, am discutat public, la Ceramic Cafe, despre distopie. Astăzi nu mai există o distopie solidă, în sens tare, ci una flotantă. La noi, la români, lucrurile depind și de conștiința morală spectrală pe care a imprimat-o în noi comunismul și care, dacă e copleșită de pasivitate și indiferență, riscă să devină o conștiință volatilă. Patriotismul însuși a devenit o himeră, fiindcă ne raportăm la acest cuvânt mai ales ca la o dimensiune sforăitoare. Tocmai de aceea este nevoie de un patriotism alternativ, care să fie critic, sarcastic la o adică, dar activ și viu, aici-și-acum. Patriotismul alternativ, poate formula nu e grozavă, dar sensul, da, e un patriotismu chirurgical, de bisturiu care încearcă să înlăture tumorile unei țări, măcar moral vorbind. Pentru mine, distopia românească este plasată între cele două graffiti-uri care se găsesc scrijelite pe zid și sub un pod, lângă blocul meu din cartierul Mănăștur, în Cluj. Cel dintâi sună așa: Roșu, galben și dezastru; cel de-al doilea sună așa: What will happen with your soul if you die tomorrow. Între aceste două scrijelituri e dispusă distopia românească a zilelor noastre.

România din etichete descusute (recusute)

•April 4, 2019 • Leave a Comment

IMG_1709

România din etichete descusute (recusute) – țesătură de Angela Roman-Popescu

Noul poem civic

•March 31, 2019 • Leave a Comment

Stefan Manasia, în revista Observator Cultural, despre „Scrisoare către un prieten și înapoi către țară”.

„ În 2018 – an cu o uriaşă importanţă istorică şi convulsionat, Anul Centenarului Marii Uniri – Ruxandra Cesereanu publică „un ma­ni­fest“ intitulat Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară, la Editura Paralela 45. E vorba despre un poem-carte (aproape în înţelesul mallarméan) şi de un poem-colaj suprarealist (susţinut – şi – de lucrările sau de coperta gîndite de Laurenţiu Midvichi). În cele din urmă, un poem-frescă, ambiţios prin inserturile istorice, simbolice, prin apertura vizionară şi civică. Îl descrie cu brevitate şi onestitate însăşi autoarea, într-un interviu acordat Andrei Rotaru: „Așa cum romanul meu din 2013, Un singur cer deasupra lor, este o frescă narativă despre comunismul românesc, la fel poemul-manifest de acum este o frescă lirică despre România, mai ales despre România în post­­comunism. Cele două cărți se completează și se asamblează într-un diptic, chiar dacă romanul a fost scris în 10 ani, iar poemul‑ma­nifest, în 3 luni. Dacă manualele de istorie nu au cum să cuprindă și să conțină toată istoria recentă a României, lucrul acesta îl poate asuma un poem manifest de tip mozaic sau puzzle, care folosește, parțial, procedeul colajului și metoda jam session. Cu istoria României nu te joci, mai ales cu latura ei tragică, dar poți construi un poem flower-po­wer, cu inserturi de graffiti, cu cîntece stradale, sloganuri, toate calchiate pe o pînză (de fond) liturgică“ (interviu găzduit de blogul carturesti.ro). /…/. În cele din urmă, un poem-frescă, ambiţios prin inserturile istorice, simbolice, prin apertura vizionară şi civică. /…/ Un poem civic percutant, radiant, adresat sîmburelui etic al fiecăruia dintre noi.”

https://www.observatorcultural.ro/articol/noul-poem-civic/

 

30 martie 2019

•March 30, 2019 • Leave a Comment

Mohicanii din Piața Unirii, la Cluj, puțini, dar bravi, cu Matei Corvin ca veghetor. Uniți, salvăm toată România! s-a scandat. Și tot dintre mohicani cineva a răspuns: Doar dacă țara vrea. Un bărbat cu handicap, în scaun cu rotile, dădea tonul chemării la protest (avea un fel de țignal în mânerul scaunului său).  Alături de prietena mea Simona, neliniștite că lumea a obosit și că protestul a devenit mai degrabă simbolic la Cluj. Avide să aflăm vești din Piața Universității, la București, unde zăream prin internetul din telefon lume îndeajuns, înfășurată în steaguri. Poate că e nevoie de altceva decât de formula rezist, de un cuvânt mai tăios, radical, de o schimbare în retorică (mi-a spus Simona și i-am dat dreptate).

IMG_1704.JPG

Statui emblematice ale Clujului

•March 28, 2019 • Leave a Comment

IMG_1530

La începutul cursului Literatură și totalitarism, am dorit ca studenții să vadă trei statui (sau ansambluri statuare). Cel dintâi – statuia cardinalului Iuliu Hossu (care a avut parte de 22 de ani de detenție politică și domiciliu obligatoriu) – în imaginea de mai sus statuia făcută de Ilarion Voinea. Apoi ansamblul Stâlpilor împușcați, monument ridicat (de Liviu Mocanu) pentru cei pieriți în 21 decembrie 1989, la Cluj – în imaginea de mai jos. Iar la final am ajuns la monumentul închinat foștilor deținuți politici din România, aflat în fața Parcului central.

IMG_1534

Corupția este noul comunism

•March 27, 2019 • Leave a Comment

O analiză despre Rusia care i se potrivește și României actuale:

https://romania.europalibera.org/a/29843329.html