Pe numele lui Putin a fost emis un mandat de arestare, sub acuza de crime de război, din partea Curții Penale Internaționale. 123 de țări au obligația de a-l aresta pe Putin, dacă acesta ar ajunge pe teritoriul lor. Mandatul de arestare pe numele lui Putin e legat și de deportarea a 6000 de copii ucraineni, înstrăinați intenționat de familiile lor, reeducați în școli speciale și apoi livrați centrelor de plasament ca să fie adoptați de ruși. Nu cred că Putin va fi arestat vreodată: fie va dispărea definitiv, anonimizat cine știe unde, fără să fie capturat vreodată; fie va fi asasinat de o facțiune rivală ori de un grup din chiar apropierea sa.
La nouă ani de la invazia peninsulei Crimeea, Putin vizitează Crimeea, precum și Mariupol într-o încercare silită de a-și vădi presupusul curaj de a ieși din bârlog. Bârlog care e un buncăr, fie acesta alegoric sau nu. Ce mă decepționează e felul în care destui ruși încă îl susțin pe acest lider grandoman și asasin. Și nu cred că toți cei care îl susțin au creierul lavabil…
După 31 de ani de la obținerea independenței Republicii Moldova, în sfârșit limba română devine limba oficială, înlocuind aberația numită limbă moldovenească. Parlamentul de la Chișinău a adoptat legea, în ciuda protestelor cu pancarte venite din partea Blocului Socialiștilor și Comuniștilor. 56 de voturi pentru.
/fotografie din 27 august 1991, când Republica Moldova și-a obținut independența,, rupându-se din/de colosul URSS /
Surse străine susțin că, în ultimele apariții, Putin nu e Putin, ci o sosie – speculațiile circulă de multă vreme deja, dar nu prea cred în astfel de mize. Tribunalul Penal Internațional pregătește un dosar de acuzare pentru crime de război la adresa lui Putin. Amicii politici, din Occident, ai lui Putin ar trebui să ia aminte. Protestele împotriva regimului pro-occidental din Republica Moldova continuă ritualic (cu toate instrumentările moscovite știute), numai că între timp SUA a declarat că va asista Republica Moldova cu informații strategice. E un bobârnac fățiș dat Rusiei. Nici pomeneală de pace în lume, Putin e vizibil dezinteresat de vreo pace, mai mare ori mai mică. E captivat doar de un acord cu China, iar China e interesată să pregătească lent, dar sigur, invadarea Taiwanului, în câțiva ani. Autoritățile de la Kremlin au declarat că războiul nu se va încheia decât prin înfrângerea militară a Ucrainei – afirmația e ritoasă și angoasantă, căci sună ca și cum războiul va mai dura ani de zile, ceea ce ar însemna că numărul victimelor va ajunge la un milion sau chiar la milioane.
X
Scandalul declanșat de drona americană distrusă de ruși în Marea Neagră, deși rușii susțin că nu au interferat cu drona americană. Atmosfera e foarte tensionată. SUA, Marea Britanie și Australia au semnat un parteneriat special legat de submarinele nucleare, iar lucrul acesta a înfuriat China. Luptele în Ucraina sunt tot mai crunte, sună simplist ori patetic, dar ce fel de cuvinte să mai folosesc?! Totul e încleștat pe viață și pe moarte, așa încât nu ai cum să folosești cuvinte complicate ori formule sofisticate.
Liderii armatei ruse au anunțat că, în aprilie 2023, va fi inițiată o recrutare de 400.000 de oameni, de data aceasta pe bază contractuală (recruții vor fi momiți cu bani ceva mai mulți decât până acum, așa reiese). Va fi o primăvară aspră, brutală. Între timp, jurnaliști străini au obținut un plan al lui Putin de anexare a Republicii Moldova până în 2030. Primul pas era acela ca, în 2025, ONG-uri rusești de anvergură, aflate în Republica Moldova, să aibă o asemenea influență încât să schimbe opinia publică din Moldova, de la o atitudine pro-occidentală la una pro-rusească. La Bahmut, luptele sunt tot mai sângeroase, cu pierderi grele de ambele părți. Încleștarea e tot mai dureroasă și severă.
A fost o mare bucurie că documentarul NAVALNÎI (în regia lui Daniel Roher) a câștigat Premiul Oscar. Filmul a rulat și la TIFF, la Cluj, în vara anului trecut. Documentarul relatează și analizează opoziția politică a lui Alexei Navalnîi față de corupția sistemului putinist din Rusia. Autoritățile de la Kremlin au instrumentat otrăvirea lui Navalnîi (cu Navaciok), acum câțiva ani, când opozantul a fost transportat în agonie, în Germania, unde a fost salvat de medicii de acolo. La întoarcerea în Rusia a fost arestat. Actualmente este încarcerat abuziv într-o închisoare aflată la 100 de km de Moscova. Motivul real al încarcerării este filmul-anchetă pe care Navalnîi și echipa sa l-au făcut despre averea lui Putin. Acest film se numește Palatul lui Putin, are peste 100 de milioane de vizualizări și poate fi accesat (integral) la următorul link:
Bahmutul arată ca după bomba atomică, e ras de pe fața pământului, exact ca la Mariupol. Rușii au început să filmeze execuții ale soldaților ucraineni care se predau. Bahmutul e deja o miză simbolică, nu mai e un oraș ras de pe fața pământului, ci a devenit inima războiului. Zeci de tineri moldoveni au fost instruiți în Turcia (prin finanțarea lui Ilan Șor, om al Kremlinului) ca să creeze haos în Republica Moldova. Trompeta neo-stalinistă din Belarus a lui Putin, Lukașenko, a acuzat SUA de sabotaj pe teritoriul din Belarus, pentru atacul asupra avionului rus de spionaj, care era parcat pe un aeroport de lângă Minsk. O absurditate pe care Lukașenko o clamează cu aplomb ridicol.
Filmarea cu soldatul ucrainean executat de soldații ruși, deși era prizonier de război. Ceea ce a fost impresionant a fost tocmai calmul, liniștea acestui ucrainean care își asumase moartea pentru țara sa. Fuma liniștit, știa perfect că va fi executat și că sunt ultimele lui clipe de viață, nu avea niciun regret, nicio spaimă : moartea era percepută ca o datorie pentru țara pe care o apăra. Slavă Ucrainei, a spus el, înainte de a fi executat.
Din nou, în atenție, centrala de la Zaporojie, instrument de șantaj putinist, atunci când liderul de la Kremlin vrea să își azmută haita asupra Occidentului, apăsând pe butonul nuclear. E un pericol real, nu trebuie minimalizat. Între timp, se extind proteste de tot soiul în diferite țări, de la Georgia, la Grecia, la Israel, la Turcia, Franța, Spania – e cert că Rusia vrea să distragă atenția de la războiul din Ucraina și e tot mai interesată în a strecura zâzanii. Dacă Putin e un creier care mizează pe teoria haosului (în mod concret), atunci aceste demonstrații îi sunt de folos în mod fățiș.
Transnistria e tot mai nervoasă, rușii au inserat un așa-zis act de terorism ucrainean care ar fi urmărit lichidarea liderului transnistrean Vadim Krasnoselski. Actul de terorism ar fi fost dejucat de apărătorii Transnistriei care au incriminat direct Ucraina (evitând o acuză la adresa Republicii Moldova). Totul e cusut cu ață albă…
Soldații ruși încep să se revolte în cazărmi, fiindcă e haos în armată, în vreme ce liderii militari rivalizează. Soldații refuză să lupte, preferă închisoarea, decât să moară prostește. Au moralul prost, sunt indignați și refuză să participe la atacuri și de fapt la război.
Fostul președinte american Trump, din nou cu afirmații tembele: Trump a susținut că ar fi stopat războiul din Ucraina pur și simplu cedând Rusiei bucăți din teritoriul ucrainean. Nu încetez să mă mir de idioțeniile lui Trump.
Regret că nu am fost vineri la concertul dirijat de Gabriel Bebeșelea, cu orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj – ca să ascult Simfonia Manfred de Piotr Ilici Ceaikovski. Din câte am înțeles, a fost ultimul concert din contract al dirijorului cu filarmonica din Cluj, ceea ce mă stupefiază, căci mi s-ar părea firesc ca orașul în care trăiesc să păstreze oamenii talentați și capabili la locul potrivit. Iar Gabriel Bebeșelea își avea locul său performant la Cluj. Nu știu cine nu a mai dorit continuarea contractului cu dirijorul (autoritățile filarmonicii clujene sau cele ale consiliului local, nu știu care din ele), dar o astfel de renunțare la un contract muzical cu un artist de anvergură mă mâhnește. E o pierdere reală pentru Cluj. Pentru cei care nu îl cunosc pe Gabriel Bebeșelea, iată un CV concis al său.
Gabriel Bebeșelea este considerat a fi unul dintre cei mai talentati si interesanti dirijori din Romania, fiind inzestrat cu un deosebit simt al orchestrei si al partiturii, deopotriva.
A inceput studiul muzicii cu vioara la varsta de sapte ani, pentru ca mai apoi sa aleaga dirijatul, arta in care s-a perfectionat in cadrul Academiei de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj, sub indrumarea lui Petre Sbarcea, si la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti unde l-a avut mentor pe Horia Andreescu.
A colaborat cu orchestre renumite precum: Philharmonia Orchestra din Londra, Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, Tonkünstler-Orchester Niederösterreich, Ulster Orchestra Belfast, State Academic Symphony Orchestra of Russia Evgeny Svetlanov“, Tchaikovsky Symphony Orchestra Moscova, Orchestra Naţională Filarmonică Rusă și Singapore Symphony Orchestra.
Alături de Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Gabriel Bebeșelea a înregistrat în premieră mondială un CD cu „Pastorale – Fantaisie pour petite orchestre“ și oratoriul „Strigoii“ (după Eminescu) de George Enescu. CD-ul a fost lansat la casa de discuri Capriccio în septembrie 2018. Tot atunci, partiturile acestor lucrări au fost publicate la Editura Muzicală a Muzeului Național „George Enescu“, Gabriel Bebeșelea având meritul transcrierii manuscrisului lucrării „Pastorale – Fantaisie pour petite orchestre“.
Printre soliștii cu care Gabriel Bebeșelea a colaborat se numără Sarah Chang, Ray Chan, Simon Trpčeski, Robert Levin, Valentina Lisitsa, Leticia Moreno, Sayaka Shoji, Boris Giltburg, Dimitri Ashkenazy, Alexandra Dariescu, Daniel Ciobanu, Alexandru Tomescu.
În martie 2018, Gabriel Bebeșelea a lansat ansamblul de muzică veche și nouă Musica Ricercata, cu care s-a bucurat de succes pe scenele Ateneului Român și al Auditoriumului din București, precum și al Palatului Artelor (Müpa) din Budapesta.
Bebeșelea a fost numit Dirijor Principal al Operei din Iaşi în 2011, devenind cel mai tânăr şef de orchestră într-o astfel de postură din România.
În 2015, a fost numit Dirijor Principal al Operei Române din Cluj. În afara României, a dirijat producții ale operelor „Il viaggio a Reims“ la Festivalul de Opera „Rossini“ din Pesaro în vara anului 2016 și „Mireasa ţarului“ de Rimsky-Korsakov la Opera Perm în februarie 2017.
Gabriel Bebeșelea este câștigător al concursurilor de dirijat „Lovro von Matačić“ (2015) şi „Jeunesses Musicales“ (2010), precum și seminifinalist al concursurilor de dirijat „Donatella Flick“ al London Symphony Orchestra (2014) și „Gustav Mahler“ al Bamberger Symphoniker în 2016. În cadrul Premiilor Operelor Naţionale Române din 2014, lui Gabriel Bebeșelea i-a fost decernat premiul pentru „Cel mai bun dirijor“. În 2011, a obţinut o bursă la renumita Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam. Acolo a avut ocazia să participe la repetiţii şi concerte şi să înveţe de la câţiva din cei mai importanţi dirijori ai zilelor noastre: Mariss Jansons, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Cristoph von Dohnanyi, Philippe Herreweghe, David Zinman și Eliahu Inbal.
Peste 70.000 de sesizări de crime de război au fost înregistrate până acum în Ucraina, a acuzat Volodimir Zelenski. În orașul Herson au fost identificate 20 de camere de tortură, în care bătăile și electroșocurile erau curente. A fost identificată inclusiv o cameră de tortură pentru minori. Între timp, Kievul primește tot mai multă tehnică militară din Occident, iar Putin e tot mai centrat pe ideea că luptă împotriva terorismului internațional… Luptele sunt aprige și sângeroase, nu departe de al Doilea Război Mondial, parcă lumea s-a întors în timp. În Republica Moldova, falsurile instrumentate de ruși se țin lanț, oamenii sunt plătiți de facțiuni rusești ca să iasă la protest. Un măr al discordiei e limba română considerată limbă națională de autoritățile de la Chișinău. Probabil ceva se va întâmpla la Chișinău, manipulările rusești sunt prea agresive și constante – să sperăm, însă, că există măcar un acord secret între SUA și Republica Moldova, care va proteja măcar minimal Moldova, așa cum România nu este încă aptă să facă acest lucru.
Războiul se întețește, iar Ucraina se dovedește a fi tot mai ofensivă, a sosit momentul ca armata ucraineană să acționeze inclusiv pe teritoriul Rusiei, sper să o facă. În Belarus, o grupare de gherilă a distrus un avion-spion al Rusiei, aflat pe un aerodrom din Belarus, drept care președintele Lukașenko tună și fumegă. Insolențele rusești continuă în diplomație: în varii organizații, Rusia se prezintă (falsificator) a fi victimă a Ucrainei și a Occidentului, în timp ce agresorul absolut e chiar Rusia. Autoritățile din România s-ar cuveni să renunțe la orice colaborare economică și financiară cu Rusia și ar trebui să facă acest lucru într-un mod vizibil. Dar autoritățiele românești sunt duplicitare, adesea.
X
150.000 de soldați ruși pieriți în război, până și Putin a recunoscut că pieriții sunt mulți, chiar dacă nu a oferit o cifră. Putin ar vrea să fie înghețat războiul așa cum este acum, până să își revigoreze forțele militare spre vară. Marioneta Lukașenko a fost trimis ca mesager strategic în China, în vreme ce așa-zisul plan de pace al Chinei este penibil, căci reprezintă de facto interesele Rusiei, boicotând Ucraina. Totuși, China a atras atenția că un război nuclear, declanșat de Rusia, nu ar fi fezabil… La televizor, propagandiștii lui Putin au apelat la prezicători ca să afle un răspuns despre soarta războiului – liniștindu-i pe spectatorii ruși că războiul va fi câștigat. Ucraina mizează pe drone care să atace varii baze aeriene rusești, iar Rusia, la rândul său, mizează pe drone în atacurile sale. Dar în timp ce ucrainenii atacă doar baze militare ori forțe militare, rușii bombardează și atacă mai ales ținte civile. Războiul e tot mai drastic unul de uzură.
Agresiunea Rusiei putiniste a revelat eroismul poporului ucrainean și a vizibilizat Ucraina care ar putea deveni țară NATO, dacă va câștiga războiul. Ucraina, ca națiune, a devenit relevantă prin acest război provocat de Rusia, pentru întreaga lume. M-au tulburat cimitirele soldaților ucraineni pieriți în război; pe toate flutura steagul albastru-galben al țării lor pentru care au murit și și-au asumat să moară. Erau și coroane de flori, dar cele care marcau aceste cimitire erau steagurile naționale, ca și cum acești soldați pieriți, deși pieriți încă mărșăluiau pentru țara lor – până în ceruri. Cutremurătoare imagini la care nu ai cum să rămâi indiferent, oricât ai fi de antrenat și călit la tragediile care se petrec în lume. Pe mine războiul acesta m-a marcat acut: urmăresc în continuare știrile cu aviditate emoțională și sunt conștiență că nu e vorba doar de o agresiune rusească asupra Ucrainei, ci asupra ideii concrete de independență și democrație. Ucraina nu e o țară perfectă, așa cum nici România nu e o țară perfectă, nu idealizez niciuna din cele două țări: dar îmi iubesc țara (în pofida cusururilor pe care le are) și respect (admir) enorm curajul și sacrificiul ucrainenilor pentru țara lor. Nu voi face aici un tabel sinoptic cu pierderile de vieți umane (e posibil să nu aflăm niciodată numărul exact), ci voi spune doar că reacțiile de nepăsare și plictis față de ce se întâmplă în Ucraina mi se par amorale, oricât ne-am fi săturat de tragediile produse de acest război. Cei de acolo au dat piept concret cu moartea (și nu cu orice fel de moarte, ci cu una extrem de violentă și crudă). Adaug că, după estimările psihologilor, 1.700.000 de copii ucraineni sunt diagnosticați cu depresie, din cauza celor văzute și trăite în timpul războiului.
Ruxandracesereanu's Weblog 