Plutonierul și roboțeii lui

•June 23, 2017 • Leave a Comment

Plutonierul Liviu Dragnea și-a controlat cu biciușca soldații lobotomizați din PSD și ALDE, iar Sorin Grindeanu a fost vărgat de moțiunea de cenzură votată strivitor. Dacă partidele de la conducerea României de astăzi sunt în acest hal de lobotomizare, mă întreb ce ar mai fi de așteptat sau de neașteptat în țara aceasta unică la nivel de circărie și grobianism. Nu îl compătimesc defel pe Grindeanu (fost soldățel întru totul drăgnist, acum 6 luni), dar gașca lui Dragnea & Tăriceanu stârnește o repulsie furibundă și o stupoare continuă că la 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 lucrurile stau atât de jalnic, politicește, în România.

Harakiri: cazul românesc

•June 16, 2017 • Leave a Comment

În 2004 a apărut la Humanitas o carte de analiză asupra României postcomuniste, semnată de Tom Gallagher (Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace, traducere de Mihai Elin, Delia Răzdolescu, Horia Barna), care și astăzi este valabilă prin câteva chestiuni. Cel mai interesant capitol al cărții era cel introductiv, pentru că punea destule probleme ardente. Una dintre ideile directoare era aceea că nu străinii au fost cei care au distorsionat România, ci malformarea a fost internă, declanşând o implozie distrugătoare în ralenti. Comunismul, de pildă, constata Tom Gallagher, a intensificat răul românesc (matricial), dar nu el l-a creat. “Tumora” românească nu a depins nici măcar de inculcarea fanariotismului de-a lungul timpului şi nici de înrădăcinarea acestuia, ci de niște chestiuni „genetice” autohtone. Astfel, viciile româneşti de fond ar fi următoarele (ele nu sunt înşirate ca mărgele pe aţă, ci doar sugerate): suspiciunea și teama, labilitatea, corupţia cronică (“elita cleptocrată”, cum o numeşte autorul, fiind o caracteristică a tuturor regimurilor politice care s-au perindat în spaţiul românesc), rivalitatea internă (Gallagher nu utilizează pentru ultimul defect termenul fratricid, dar cred că acesta este cuvântul adecvat de fapt). Cercetătorul britanic mai constata un fapt îngrijorător: acela că românii au fost adesea (de-a lungul istoriei lor) apţi să fie agresaţi de propriii lor conducători, acceptând această agresiune ca pe un dat, iar sentimentul civic a fost, de aceea, mereu firav, chiar dacă au existat puseuri recognoscibile și admirabile de revoltă. România, sub lupa lui Gallagher, era, a  fost și este o țară handicapată. Criza politică românească acută din zilele de-acum mă reîntoarce, vrând-nevrând, la cartea lui Gallagher.

Criza băștinașă

•June 15, 2017 • Leave a Comment

Liviu Dragnea are tot mai fățiș o genă ceaușistă și tocmai de aceea ar fi mai mult decât niciodată necesară o mișcare de tip REZIST. Dar dacă nu va exista și o revoltă în PSD, iar membrii din partid vor accepta obedienți flămânzenia de putere a liderului lor și intrigile politice dezgustătoare ale acestuia – nu știu dacă se va schimba ceva în fundătura în care se află România pe plan intern.
Între timp, Sorin Grindeanu a fost exclus de către Comitetul Executiv al PSD cu unanimitate de voturi. Disciplină de partid în toată regula – pentru satisfacerea unui ego dictatorial. Grindeanu e un cenușiu care nu merită a fi plâns, dar cazul său de exclus din partid nu are cum să nu stârnească stupoarea. Penalul Dragnea este dispus să facă orice (de la boicot la sforării și distrugere) în așa fel încât justiția să ajungă la cheremul lui.

Sighet și Bârsana

•May 22, 2017 • Leave a Comment

Excursia documentară cu studenții de la Departamentul de Literatură Comparată ai Facultății de Litere din Cluj – la Memorialul de la Sighet și la Biserica din lemn de la Bârsana. O călătorie de cunoaștere a iadului de odinioară (Sighet și Gulagul românesc) și a raiului (biserica din Bârsana, construită în 1711, astăzi monument UNESCO – pictată integral pe lemn, în interior, o bijuterie)

 

20170520_133944

20170520_134950

IMG_0849

 

20170520_180547

vremuri, vremuri

•May 5, 2017 • 2 Comments

 

Grațierea faptelor de corupție – luare de mită, dare de mită și  trafic de influență – a declanșat pe bună dreptate, din nou, ieșirea în stradă a protestatarilor. Nu o să mă mir dacă va începe un val de auto-ejectări (scârbite) ale tinerilor din România. Dar numai cu scârba la maximum nu se soluționează nimic. E nevoie de tenacitate, energie, rezistență activă, luciditate constructivă, pe lângă ironie și pamflet. Nu doar absurdul, cât mai ales grotescul mănâncă spornic din țara în care trăim.

Primitivism – vorbăria Marinei Le Pen

•May 4, 2017 • Leave a Comment

Nu mă mai mir de demagogia și discursul rudimentar al politicienilor români după ce asist la clănțăneala de speriat a madamei Le Pen, demagoagă, fanatică, primitivă. Cred că primitivitatea este lucrul care mă frapează cel mai tare la Marine Le Pen. Macron polemizează energic și vivace, are nerv și instinct. Sper ca francezii să aibă ochi de văzut și urechi de auzit. Destui români privesc acum cu interes sporit către Franța și așteaptă un semn de echilibru printre atâtea forme de dezechilibru care reverberează în jurul nostru.

Totul e în viteză

•April 30, 2017 • 2 Comments

 

Totul e în viteză în lumea în care trăim, un valvârtej, un carusel. Iar internetul e mai ales o lume a vitezelor lingvistice. Întrucât citim pe fugă, postăm pe fugă, comentăm pe fugă, privim pe fugă. Din pricina acestei viteze a privirii și lecturii se mai nasc ciocniri, tensiuni, malentendu-uri, irascibilități, supărări, ranchiuni. Viteza ne mănâncă viața electronică, nu doar pe cea reală. Temerile, frustrările, neliniștile stimulate de un fapt lingvistic parcurs pe fugă provoacă o agresare a initimității individului, abordat, brusc, pe diferite căi de comunicare, spre a i se cere socoteală, a fi ofensat, violentat, tras de urechi, înțepat, viespuit. Firește, ca destui alții (care au observat această stare de fapt), și eu am adeseori tentația să-mi sigilez pagina de facebook ori blogurile. Dar în felul acesta aș sigila, simultan, și latura de comuniune și empatie care, totuși, există în doze recognoscibile și luminoase.