Eminescu despre ticăloși

•September 20, 2016 • Leave a Comment

Eminescu – despre parlament, politicieni, corupție și alte chestiuni ardente.

Valabil și azi.
“Iară dacă e vorba despre cuvintele aspre, apoi tot lucrul are numele său. Ticălos nu e decît acela care ticăloşeşte pe oamenii ce într-adevăr nu sînt ticăloşi; a le spune însă ticăloşilor că ticăloşi sînt nu e nici o cestie de ‘creştere’, nici cestie de ‘limbagiu’, ci o foarte tristă datorie a tuturor oamenilor care a luat neplăcuta sarcină de a judeca despre netrebniciile ce se fac în lumea aceasta.” (Mihai Eminescu, “Pro domo”, în revista Timpul, odinioară ).

Cerneala tipografică proaspătă

•July 30, 2016 • Leave a Comment

Cu ediția a doua a cărții IMAGINARUL VIOLENT AL ROMÂNILOR (proaspăt tipărită la Editura Tracus Arte)

IMG_0980

 

Cartea poate fi comandată aici:

http://www.tracusarte.ro/studii-literare-critic%C4%83-studii-umaniste/657-imaginarul-violent-al-rom%C3%A2nilor-ruxandra-cesereanu-9786066646352.html

 

 

Fenomenul epigonic al atentatelor

•July 25, 2016 • Leave a Comment

În decembrie 1989, în România, a funcționat cu brio o psihoză legată de teroriști (aceștia nu erau reali, ci inventați ori speculați de diverse facțiuni ale puterii nou instalate după dispariția lui Ceaușescu ). După 11 septembrie 2001, termenul a primit noi nuanțe și coloraturi, ultradiscutate public. De atunci încoace terorismul a devenit un arbore plin de cadouri fatale și vulcanice în brutalitate. În ultima vreme, însă, a mai intervenit un fenomen periculos – psihopații individuali care râvnesc să fie taxați drept teroriști (islamici, de preferințăi) sau să le semene acestora, pentru a provoca nu doar victime, ci și o avalanșă mediatică. Foamea după glorie și frustrările (individuale și colective ale) vremurilor noastre alcătuiesc un soi de cocteil Molotov la scară mare, cu răbufniri atât de radicale încât nimeni nu mai îndrăznește să afirme că a găsit vreo soluție.

Estimp epurările continuă cu obstinație tiranică în Turcia. Erdogan râvnește, poate, să îl întreacă pe Stalin ! Miroase a revoluția culturală din China, în secolul trecut..
Fenomenul epigonic al atentatelor continuă la rândul său. Nu mai vorbim de atentate pur și simplu, ci de o hemoragie a producerii morții violente în văzul tuturor și de mimetism din partea unor sociopați individuali. În curând nu va mai fi îngăduit să se adune mai mult de 10 oameni laolaltă, ca să nu se ivească vreun dement cu poftă de dinamită !
Despre refugiați (și drama acestora) nu mai îndrăznește nimeni să vorbească, viața lor e pusă sub cheie deocamdată…

Hemoragia violenței

•July 22, 2016 • Leave a Comment

Câteva comentarii succinte despre vremurile de-acum. Precum și niște cuvinte despre bunicul meu patern, Vasile Cesereanu, un model etic care mă bântuie cu folos. Răspunsuri la întrebări puse de Eugen Istodor, pentru Mediafax.

 

Cand trece extremismul din imaginar violent in realitate, vezi Nisa, Istambul, Orlando?

 

Timpurile de acum mizează îndeajuns pe reacții (pavloviene) foarte agresive care vor să compenseaze frustrările, golurile, eșecurile, umilințele. Pe lângă asta mai funcționează și o foame atroce după faimă și imagine mediatică : destui ucigași (sociopați) râvnesc o glorie imediată, prin violență extremă, împărtășită pe internet. Apoi, asasinii de acum intră adesea sub coloratura unui fanatism ritualic. Iar ritual înseamnă repetiție, ciclicitate. Ceea ce se poate constata astăzi este un soi de hemoragie a violenței extreme – a se vedea varíatele nuanțe ale atacurilor teroriste actuale. Sultanatul-țarat al lui Erdogan-cel-putinofil (sau putinizat) mi se pare cel mai periculos lucru petrecut în ultima vreme. Ca să nu mai spun de râvna președintelui turc pentru reintroducerea pedepsei capitale.! Viața nu mai înseamnă mare lucru în vremurile de acum. E o cantitate pasabilă, ușor de eliminat, fără inhibiții. Viața unui om nu mai face nici cât o ceapă degerată.

“Stupiditatea naște monștri în America și cruzimea reînvie monștri vechi în Europa. Există un virus de dictatură și genocid care vine anual până găsește inconștienții perfecți în care să pătrundă : Trump și Erdogan sunt corpurile perfect poziționate pentru infecție.” – îmi scria deunăzi Andrei Codrescu într-un mail-verdict asupra lumii noastre de acum.

 

Ce au in cap acesti eroi de o zi care sar cu toporul, se radicalizeaza rapid?

 

Oamenii aceștia (noii barbari sau cum altfel să îi numim!?) râvnesc un soi de glorie maladivă, dorind să compenseze vidul dinăuntrul lor, să se răzbune pe viață, pe lume, pe tot ce nu au avut și nu au putut și ar fi vrut să aibă. Victimele lor sunt alese pe sprânceană sau, dimpotrivă, aleatoriu. Ei acționează oriunde viața poate fi luată printr-un show brutal, meditatizat în avalanșă, ulterior.

 

Facebookul, teveul romanesc sunt pline de violenta. Intrevezi tragedii precum cele din Occident, America?

 

Nu întrevăd deocamdată nici bombe, nici atacuri teroriste, nici lovituri de stat în România, întrucât e o țară mai lenevoasă, mai ghemuită și mai puțin importantă pe harta lumii. Nu e o țară care să ispitească teroriști, chiar dacă psihopați ar putea fi destui și la noi (vorbesc intuitiv și în funcție de informațiile la care am acces întâmplător, întrucât nu cunosc cu exactitate procentul și rata infracționalității de acum). România și-a avut violențele sale oficiale acute, în decembrie 1989 și  în 13-15 iunie 1990, la nivel instituțional. Drame și tragedii particulare ori de grup au fost destule și la noi – ca să amintesc doar în 2015 de morții din clubul Colectiv și de impactul acestei drame. Ceea ce iese în evidență, de obicei, în România este, mai degrabă, o patologie individuală dominată de un  primitivism grotesc: violuri șocante (prin absurdul și macabrul lor), trafic barbar de carne umană (făpturi ținute în lanțuri), corupție leitmotivică, etc.

Dacă, însă, România ar înlocui, strategic, Turcia în structura NATO (să zicem, având în vedere fățișa instaurare a unei dictaturi sub președintele Erdogan și felul în care Turcia pare să devină o țară instabilă!), atunci, hmmm, țara noastră ar putea fi ținta unor atacuri teroriste de intimidare și șantaj a oficialităților pro-NATO, pro-America, pro-Europa. E doar o speculație care nu aș dori să se adeverească vreodată.

 

Un moment al acestei violente de data asta in istorie e cea a perioadei traite de bunicul tau. Ce invatam din drama lui Vasile Cesereanu?

 

Bunicul meu patern a avut parte de persecuții constante și de închisoare, ca preot greco-catolic în timpul comunismului. Dar în ciuda hărțuielilor la care a fost supus, el a fost un războinic tenace și un spirit imbatabil, iar pentru mine a devenit un model etic (așa cum și el l-a avut model complet, supraconfesional, pe episcopul și mai apoi cardinalul Iuliu Hossu, cel care l-a hirotonit preot). Ce am învățat de la acest bunic grozav, fie și doar acum, la maturitate, este să nu fac rău nimănui, să îmi păstrez mintea întreagă și lucidă, să am inima vie și să nu renunț la adevăr. Cerbicia lui impetuoasă, indestructibilitatea lui lăuntrică, temelia statornică a credinței sale (a rezistat în fața presiunilor timp de treizeci de ani), alergia față de injustiție – toate acestea m-au făcut să mă raportez la el cu admirație maximă și gratitudine.

Armata rusă nu mai pleacă – un verdict de Alexandru Vakulovski

•July 21, 2016 • Leave a Comment

Supărați pentru și prinși cu ce se întâmplă în Turcia lui Erdogan, uităm de Republica Moldova și de Ucraina (unde războiul a reînceput).
Iată un fragment dintr-un verdict analitic semnat recent de Alexandru Vakulovski. De ce să ne mirăm că în Turcia se întâmplă ce se întâmplă, când lângă noi și cu ai noștri, în Republica Moldova, lucrurile sunt atât de dramatice de atâta vreme deja, fără ca ele să fie stopate cumva !

 

Armata rusă nu mai pleacă

 

Alexandru Vakulovski

 

De când s-a destrămat Uniunea Sovietică, Moldova n-a mai devenit independentă, ca alte state din fostul lagăr sovietic. Am avut un Război de Independență, dar politicienii moldoveni de atunci l-au pierdut. Veteranilor nu le putem reproșa nimic – ei și-au făcut datoria, dar au fost forțați de politicieni să părăsească și teritoriile eliberate, cum a fost Bender. Iată ce însemna un telefon de la Elțin. Și când te gândești că Elțin părea cel mai întreg la cap președinte al Rusiei.

Independența și neutralitatea Moldovei este o glumă foarte proastă. Trebuie să recunoaștem – suntem ocupați de armata rusă. Chiar dacă ea oficial e doar în republica separatistă Transnistria, prezența ei pe teritoriul Moldovei e un fel de cuiul lui Pepelea (sau un alt P – Putin). La fiecare mișcare ce nu le convine rușilor, autoritățile separatiste transnistrene reacționează ca boierii. Șevciuk și mândra sa sunt săptămânal la aeroportul din Chișinău, ca să nu mai vorbim și de criminalul de război – Rogozin, cel care cică vine să ne aducă pace (basarabenilor, pe care i-a numit fasciști).

Rusia n-are nici o jenă să facă orice în Transnistria și Moldova, inclusiv să-și recruteze soldați pentru armată. Să înconjoare cu sârmă ghimpată școlile cu predare în limba română, să aresteze fără vreun motiv profesorii, să împuște de sărbători câte-un moldovean de distracție, să aresteze și din partea noastră a Nistrului cetățeni moldoveni, să-i bage la închisoare, să trimită protestatari în Chișinău când “cauza e bună”.

Moldova e ca un Dombas în care bătălia a fost pierdută. “Jucați-vă de-a independența blea, pațani” – par să ne sugereze de fiecare dată politicienii ruși la întâlniri oficiale. Și în timp ce ne jucăm de-a tratativele 5+2, basarabenii sunt bătuți și mutilați în Transnistria. Nu am să uit niciodată cum sătenii din Varnița cu mâinile goale îi împingeau înapoi pe milițienii transnistreni și soldații ruși care mutau de capul lor frontiera, în timp ce Chișinăul tăcea. Noi nu recunoaștem acea frontieră, dar pentru acei sărmani oameni ea e mai concretă decât granița dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord.

În fiecare zi în Ucraina mor oameni. Sunt vecinii noștri, dar se tace despre asta. Doamne ferește, dar așa s-ar putea ca lumea să tacă și despre noi în caz de conflicte armate. Săptămâna trecută un observator moldovean, N. Teleghin, a fost arestat și bătut de milițienii transnistreni din Dubăsari. Și despre asta se tace. Să tăcem și despre “independența” noastră „cu viitor”, cum grohăie Dodon de pe panourile cu publicitate electorală. Apropo, campania electorală e interzisă acum, dar Dodon o fi având voie de la Șevciuk. Usatâi – tot de acolo, că băieții ăștia își cunosc stăpânii cel mai bine.

nevrozele colective

•July 19, 2016 • Leave a Comment

Atâtea tragedii și necazuri sunt acum în lume prin tot locul, că îi este pe bună dreptate omului rușine să mai plece în vacanță și să se bucure de vară. Îmi spunea astăzi cineva că e potop de catastrofe umane și că nevrozele colective bântuie și bat la ușă cu pumnii.

Sultanatul-țarat al lui Erdogan-cel-putinizat mi se pare cel mai periculos lucru petrecut în ultima vreme. Ca să nu mai spun de râvna președintelui turc pentru reintroducerea pedepsei capitale.
Iată cifrele epurărilor lui neo-staliniste de până acum (19 iulie):
15.000 de profesori demiși
500 de clerici concediați
1000 de militari demiși
700 de magistrați demiși
6000 de militari arestați
8000 de polițiști demiși
24 de posturi de televiziune închise

Imaginarul violent al românilor (ediția a doua, revăzută)

•July 15, 2016 • Leave a Comment

În curând la editura Tracus Arte :

Ruxandra Cesereanu coperta Imaginar violent editia II