Destinul unui jurnalist și jurist ardelean
Volumul “Zbucium, file dintr-o viață trăită” semnat de Emil Boșca-Mălin (publicat postum și îngrijit de nepoata autorului, Oana Boșca-Mălin, la Editura Fundației Academia Civică) este pasionant și spectaculos, întrucât este vorba despre o carte documentară în care varii informații din arhivele Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității sunt secondate de jurnalul lui Emil Boșca-Mălin. În latura arhivistică, avem destinul unui jurnalist și jurist ardelean care a fost persecutat și încarcerat de regimul comunist, iar în latura memorialistică avem jurnalul unui intelectual ardelean, preocupat, în mod patriotic, de mersul țării sale, de lupta pentru libertate, de credința în jurnalism ca artă a adevărului și a respectului pentru oameni.
Astfel, latura documentară constatativ-informațională se îmbină cu un jurnal personal în care emoțiile și neliniștile unui intelectual alergic la dictatură (indiferent dacă aceasta este de dreapta ori stânga) alcătuiesc o carte-testimoniu pentru viața unui ardelean care a străbătut secolul XX, cu toate -ismele, ideologiile și dramele sale. Pe lângă latura arhivistică și cea memorialistică, volumul beneficiază de referințele explicative ale Oanei Boșca-Mălin care lansează o punte pentru cititorul de acum, înfățișând de fapt saga a trei generații dintr-o familie, chiar dacă polii centrali sunt un bunic și nepoata sa.
O dată cu instalarea dictaturii comuniste, Emil Boșca-Mălin este condamnat într-un proces răsunător, instrumentat pe baze înscenate, acela al Sumanelor Negre, și din 1946 începe viața sa de haiduc improvizat și rezistent, trăind în clandestinitate vreme de 6 ani. Această perioadă este demnă de un roman polițist și de aventuri, dacă îmi este îngăduit să spun acest lucru, având în vedere că este vorba despre niște ani dramatici de supraviețuire în ascunzători și tainițe riscante. Este arestat în 1952 și vreme de 12 ani (cât a durat detenția sa) cunoaște câteva din cele mai aspre închisori ale Gulagului românesc: Văcărești, Aiud, Gherla, Râmnicu-Sărat, Jilava. Emil Boșca-Mălin nu a semnat niciun acord de colaborare cu Securitatea, nu a acceptat presiunile asupra sa și a rămas integru până la capăt.
Felul în care nepoata sa, Oana Boșca-Mălin, regestionează destinul bunicului său are, pe alocuri, o alură de documentar cinematografic. A-l readuce în lume pe acest bunic ardelean, intelectual, gazetar, etnolog, magistrat și fost deținut politic e un efort simbolic de re-naștere în sens existențial și etic. Pe măsură ce îl readuce pe Emil Boșca-Mălin printre noi, nepoata sa îl face în același timp explicabil pentru sine și pentru familie. Îl reînvie, de fapt, ca efigie, printr-o carte-testimoniu.
Înțeleg întru totul demersul Oanei Boșca-Mălin, căci exact acest lucru am făcut și eu pentru bunicul meu patern Vasile Cesereanu.
Ruxandracesereanu's Weblog 