Rezistăm
De ce imaginea de fond sau poza de profil de pe Facebook a multor pagini asumă încă formula Rezist sau Rezistăm, din moment ce Ordonanța de urgență 13 a fost anulată? Rezist și Rezistăm au, acum, mai multe conotații decât avea, în general, verbul a rezista înainte de protestele din februarie 2017. Așa cum cuvântul Colectiv are conotații mai sensibile și nuanțate din cauza tragediei petrecute în 2013, iar semnificația cuvântului s-a îmbogățit afectiv (și nu numai), tot astfel Rezistăm (ca și formula Rezist, asumată individual de foarte mulți români) s-a nuanțat și amplificat mentalitar.
În decembrie 1989 s-a strigat Vom muri și vom fi liberi! În Piața Universității 1990, în cadrul mitingului-maraton condus de studenți, s-a strigat Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! (era vorba despre pieriții din decembrie 1989 și de legătura ombilicală, moral, între protestatarii din 1990 și cei care muriseră în timpul revoluției). În februarie 2017, strada nu mai e romantică și patetică, e ironică, parodică, eventual cinică, dar păstrându-și totuși jucăușenia. Patetismele asumate în mod frenetic și hiperbolic (firesc, de altfel) în decembrie 1989 și 1990 au dispărut pe bună dreptate. Vorbele s-au simplificat, luciditatea de acum este calmă. Drept care Rezist și Rezistăm au devenit parole pentru și între protestatarii din februarie 2017. Eu, personal, am legat acest Rezist-Rezistăm și de Rezistența anticomunistă din Munții României, într-un fel simbolic, desigur. Sunt legată de orașul meu, de țara mea și de toți cei care au fost în stradă (pe frig, zăpadă, ploaie) într-un chip afectiv indefinibil și care, de atfel, nici nu trebuie explicat. A rezista e un verb multinuanțat și investit etic deja.
Ruxandracesereanu's Weblog 