„Nu suntem o nație de sclavi”

Protestele din stradă și în general orice fel de proteste (nu doar cele político-sociale) e sănătos să fie de bună voie și doar întrucât oamenii simt și cred astfel. Cu de-a sila nu e valabil. Iar judecățile morale nu are rost să fie pripite, fie că sunt aplícate asupra participanților, fie asupra neparticipanților. Nu am chemat pe nimeni să iasă în stradă la protestele din februarie 2017. E o responsabilitate personală pe care fiecare trebuie să și-o asume în chestiunea vorbelor și faptelor sale. Dar toți cei pe care i-am zărit eu la manifestațiile grave și ludice în același timp (zeci de mii de oameni) de peste 3 săptămâni încoace, în Cluj, erau de bună voie în stradă și nu regretau defel, fiindcă se găseau într-o comuniune voioasă și chiar tandră. Tatăl meu, la 82 de ani, spunea, la primul sfârșit de săptămână al manifestațiilor, că e o chestiune de demnitate națională și personală să participi la roiul de proteste împotriva corupției și hoției. Dar vorbea pentru el personal și, eventual, pentru cei din familia noastră.
Duminică, 19 februarie, strigarea cea mai percutantă (pentru mine) în Piața Unirii, la Cluj, a fost „Nu suntem o nație de sclavi”. Piața era înconjurată de garduri, ca un țarc, din pricina renovărilor. Parcă i s-ar fi stabilit niște granițe, de către oficialitățile locale. Erau oameni mai puțini (2500-3000), dar foarte mulți la nivel de țară, de fapt. Și verbul-cheie a fost, din nou, a rezista. Protestatarii stăteau în grupuri mici, veniseră în familie sau între prieteni și colegi. Am zărit iar destulă lume cunoscută: colegi de facultate, foști studenți, actuali studenți, prieteni din liceu. Care era liantul între toți acești manifestanți? Obstinația pașnică. Obișnuința comunională în acel spațiu anume, centrul orașului, de unde protestele reverberau mai apoi prin marșul stradal. Era mâzgă afară, oameni erau mai tăcuți decât de obicei, energia – mai puțină (principalul vorbitor răgușise de-a binelea, iar megafonul lui fâșâia), și, totuși, ceea ce coagulase deja de 3 săptămâni încoace era tot acolo: încăpățânarea activă de a rezista și de a se opune injustiției.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 20, 2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: