N-ai tu fire la mustață, câți suntem aici în Piață!

fotografie0093

 

Luni seara nu am mai ajuns la protestul din Piața Unirii, la Cluj, dar mi-am adus aminte doar în dimineața aceasta de ceva întâmplat duminică. Am stat să urmăresc lanțul uriaș de oameni care îți dădea chiar senzația de popor. La primărie, jandarmii baraseră drumul, în așa fel încât manifestanții să facă doar circuitul din centru, așa cum protestatarii anunțaseră, de altfel, că se va întâmpla. Când au trecut prin fața jandarmilor, unii manifestanți au început iar să scandeze cu seninătate: Jandarmeria, jos pălăria! I-am privit pe jandarmi, erau amuzați și bine dispuși, iar unul dintre ei chiar și-a scos șapca la respectiva scandare. Apoi, după ce șarpele uriaș de oameni s-a dus, un jandarm matur i-a spus altuia cam așa : În viața ta de 25 de ani de jandarm nu ți-ai închipuit că vei auzi și asemenea strigare dulce! Iar celălalt a râs, aprobând.
Curățenia și viața au fost sensurile zilei de duminică la Cluj. Vorbitorii mai tineri din agora au insistat asupra acestui lucru. Proclamația de la Timișoara a fost prezentă de facto în urbea de pe Someș. Toate discursurile au avut acest
conținut dorit de purificare morală a celor care conduc România.
Curățăm țara și ne trăim viața – a declarat, pe scena improvizată, un student. 40.000-45.000 de protestatari clujeni nu a fost puțin lucru. Nu degeaba pe o pancartă clujeană era scris: N-ai tu fire la mustață, câți suntem aici în Piață!

Ieri dimineața am găsit o imagine teribilă cu luminițele telefoanelor aprinse în Bucureștiul protestatar și nocturn de duminică, în Piața Victoriei (asta credeam eu că reprezintă, la prima vedere). Circulau multe astfel de imagini pe internet și mai ales pe facebook, de-a dreptul magice (dacă mi-e îngăduit acest cuvânt în acest context). Am preluat o imagine mai încețoșată și neclară și am postat-o, comentând că e vorba de București ca oraș-licurici. Ochii mei au văzut ceea ce au vrut să vadă. Mi-a trebuit ceva vreme ca să îmi dau seama că imaginea respectivă era o hartă (sau scenă) stelară, de fapt. Nu am mai schimbat comentariul postării mele, întrucât imaginea stelară se suprapunea cât se poate de potrivit (metaforic vorbind) peste Bucureștiul nocturn al telefoanelor aprinse ca niște candele. La miezul nopții, duminică, pe diferite posturi, când am zărit filmările scintilante ale mulțimii din Piața Victoriei, percepția mea a fost una aproape numinoasă. Am fost fericită. Ochii mei au văzut ceea ce au vrut să vadă: o realitate, dar și o metaforă a realității. Dacă alții văd strict realitatea, este dreptul lor. Așa cum al meu este să văd ceea ce cred eu că mă reprezintă lăuntric și exterior, totodată. Fotograful acelei imagini postate de mine, cu harta stelară (Casiopeea), declară că nu a fost interesat de vreo înrudire cu manifestația duminicală din Piața Victoriei. Asta este! El nu a vrut ceea ce ochii mei au văzut, folosind o metaforă, pe care am împărtășit-o. Așa încât să rămânem fiecare cu ochii și metaforele noastre!

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 7, 2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: