Duminică, 5 februarie 2017, Cluj

Seara protestatară de duminică, la Cluj, a început de fapt la prânz când tatăl meu Domițian, la cei 82 de ani ai lui, mi-a spus că să fii în stradă și să te pronunți împotriva Ordonanței de urgență, a hoției și incompetenței încurajate de actualul guvern este o chestiune de demnitate. Apoi a venit seara, iar aceasta a fost consacrată unui teatru stradal și unui carnaval al protestului. În niciuna din cele trei seri în care am participat eu la protest nu mi s-au părut mai apropiate mitingurile de Piața Universității 1990, ca acum, datorită carnavalului stradal. La un moment dat, la Cluj, s-a auzit chiar și Imnul Golanilor, compus de Cristian Pațurcă, înregistrat pe un telefon plasat la un megafon. Ce înțeleg prin carnaval stradal ? Întâi de toate agora improvizată, cu oameni care vorbeau mulțimii de pe o scenă din Piața Unirii (chiar în fața statuii lui Matei Corvin), fiecare în limba lui de protestatar: de la bătrânul de 88 de ani (fost deținut politic în Balta Brăilei, prin 1955) la decembristul din 1989 ori la o doamnă care vorbea de rezistența pasivă a lui Mahatma Gandhi ori la vocile sindicale ale studenților care își căutau calea. Erau apoi prichindeii cocoțați pe umerii părinților (care prichindei nu scânceau, nu solicitau nimic, fiindcă spectacolul stradal era de ajuns și îi fascina), protestatarii tăcuți, cu dizabilități, în scaunele lor cu rotile, pe care ceilalți manifestanți îi protejau cu eleganță și respect, lozincile puzderie, foarte diferite între ele (de la stil grav la burzuluială și zeflemea extreme ori chiar lozinci deocheate), de la toboșarii cu tot felul de instrumente (inclusiv cratițe în care loveau cu linguri de lemn), la adjuvanții cu sticle de coca cola cu apă scuturată în ritmul scandărilor, de la mascați parodici la tineri legați la frunte ca pe vremurile hipioților dar și a protestatarilor din Piața Universității 1990 care omagiau tinerii sacrificați în Piața Tien An Men. Fluturau în coloană nu doar steagul României, ci și al Moldovei, al Franței și al Comunității Europene.

Strigarea cea mai sentimentală și puternică din seara de duminică a fost : România, trezește-te! Urmată de București, nu uita, Clujul e de partea ta ! Un soi de Deșteaptă-te, române! simplificat și direct, pe înțelesul tuturor. Căci una din mizele protestelor a fost tocmai bătălia împotriva pasivității. O parte dintre manifestanți sunt, poate, cei care nu au ieșit la vot (considerând toate opțiunile politice drept inadecvate), așa încât protestele din stradă au devenit chiar forma lor asumată de vot. A fost un carnaval în toată legea. Iar când, la miezul nopții, am văzut la televizor ce a fost la București, Timișoara, Sibiu, Iași și în alte locuri (orașe-licurici, la ora 21, scintilând de la telefoanele deschise în loc de lumânări și candele), mi s-a încălzit inima. O jumătate de milion de oameni în stradă e ceva puternic, intens și de netăgăduit. De nefisurat. O inimă ultravie.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 7, 2017.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: