Sensurile evadării

Lecturi libere:
Sensurile evadării de Gabriel Dimisianu

în România literară, nr. 51 / 2016

Ruxandra Cesereanu, Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX, Editura Polirom, Iaşi, 2016, 226 pag.

Prozatoare, poetă, eseistă, Ruxandra Cesereanu s-a dedicat şi cercetării istorice, preocupată în chip special de ceea ce s-a petrecut în Gulagul românesc, cu pierderea tuturor libertăţilor, cu persecuţii şi detenţii politice, dar şi cu împotrivirea faţă de regimul totalitar, atâta câtă a fost.

Călătorie spre centrul infernului (1998), Panopticum.Tortura politică în secolul XX (2001), Gulagul în conştiinţa românească (2008) sunt cărţi ale Ruxandrei Cesereanu hrănite din această substanţă dramatică. Li se alătură acum Fugarii. Evadări din închisori şi lagăre în secolul XX, cartea care îmi oferă prilejul acestor câteva însemnări.

Două sunt personalităţile cărora cartea le este dedicată: Ion Ioanid, cel care a scris Închisoarea noastră cea de toate zilele, ilustrând în ea, prin experienţa proprie, tema evadării, şi Vasile Cesereanu, bunicul patern al Ruxandrei, preot greco-catolic, şi el fost deţinut politic. Un bunic, ne spune autoarea, „războinic şi pilduitor din punct de vedere etic”.

O carte aşadar despre evadări şi evadaţi, dar nu de oricare fel, aşa cum Ruxandra Cesereanu ne avertizează: „…am în vizor doar evadările deţinu- ţilor politici şi ale prizonierilor de război”. Prin urmare evadările care au comportat o miză morală, „legate strict de evadarea dintr-un spaţiu punitiv, restricţionat şi abuziv”.

Cartea pe care o avem în faţă are legături, după cum vedem, cu celelalte cărţi ale Ruxandrei Cesereanu, prin raportările în toate la ceea ce autoarea consideră că a fost Gulagul românesc. Aici tema este a evadării din acest Gulag, a tentativelor de evadare, mai exact spus, pentru că de prea puţine ori evadările au şi reuşit. Dar nu doar despre spaţiul autohton este vorba în carte, ci despre ceea ce s-a întâmplat peste tot unde regimurile totalitare, comuniste sau fasciste, au suprimat libertăţile oamenilor, în vremea noastră şi în alte epoci. Sunt evocate împrejurări şi personaje istorice, protagonişti ai evadărilor de răsunet, izbutite sau eşuate, nu însă înainte de a defini evadarea, o acţiune cu mai multe accepţii. Ea poate fi văzută doar ca o încălcare a legii, ceea ce este valabil, ni se spune, pentru deţinuţii de drept comun. Nu însă şi pentru deţinuţii politici al căror prizonierat este el ilegal. În cazul acestora evadarea devine „o datorie sau o misiune necesară a acestor prizonieri de conştiinţă”.

Cartea Ruxandrei Cesereanu devine tot mai atrăgătoare cu cât trece de formulările conceptuale pentru a urmări chestiunea evadării în materializările ei concrete : fapte şi oameni. Distinge între categoriile de evadaţi, unii „veleitari”, alţii „profesionişti”. Evadările sunt individuale sau colective, acestea din urmă nefiind posibile în absenţa unui „creier”, a unui „lider care să-şi asume deciziile, altfel evadarea riscând să fie compromisă de îndoieli şi disensiuni”. Distinge, cum spuneam, tipuri de evadaţi în raport de, printre altele, tehnicile evadării, de mijloacele folosite de cei în cauză. Există „oamenii-cârtiţă”, adică evadatorii care sapă tunele, după cum există „zburătorii”, evadatori pe calea aerului. Există „maratoniştii”, evadaţii care s-au angajat în marşuri infernale, de mii de kilometri, de felul aceluia întreprins de cei şapte evadaţi din gulagul sovietic pentru a traversa, cu picioarele, toată Siberia, Mongolia, China şi Tibetul. Sunt evocate marile evadări şi revolte colective, precum cele de la Treblinka şi Sobibor, cu cei şase sute de deţinuţi care au izbutit să evadeze în timpul revoltei şi din care, la sfârşitul războiului, mai existau doar patruzeci de supravieţuitori. În 1952 avusese loc încercarea de evadare de la Aiud, a trei deţinuţi politici dintre care doi au fost prinşi şi executaţi, iar unul a reuşit să scape şi să relateze, mai târziu, povestea evadării. Sunt evocate cazurile stranii ale unor evadaţi polonezi antinazişti, dar şi, paradoxal, antisemiţi. Sunt şi alte unghiuri de perspectivă în legătură cu evadaţii din lagăre, unii „războinici de meserie”, alţii „războinici nativi”, unii întruchipând tipul „Robinson”, alţii tipul „Robin Hood”. Sunt recidivişti celebri ai evadărilor, precum generalul francez Henri Giraud, prizonier al germanilor atât în Primul Război Mondial, cât şi în al Doilea, evadând în amândouă împrejurările.

Numeroase sunt în cartea Ruxandrei Cesereanu, cum era de aşteptat, referirile la Alexandr Soljeniţîn şi la evadările din gulagul sovietic ale eroilor săi, în primul rând aceea a „evadatului convins Gheorghi Pavlovici Tenno”. Capturat de autorităţi, acesta e prezentat ţăranilor siberieni drept „spion american şi canibal”.

O categorie care nu putea fi ignorată în discuţia despre evadare şi evadaţi este aceea a „intermediarilor”, jucând roluri opuse, după cum îi ajută sau îi trădează pe evadaţi. Procentul unora pare să fi fost egal cu al celorlalţi, exprimând, această echivalenţă, existenţa simultană „a două lumi diferite”. Neputând să-i câştige de partea lor pe „intermediari”, evadaţii încearcă să le obţină măcar neutralitatea.

În finalul cărţii Ruxandra Cesereanu revine, cum mi se pare cât se poate de firesc, la Ion Ioanid şi la relatarea „fascinantă” a acestuia din lagărul de muncă de la Cavnic. I se pare a fi fost „un simbol al revoltei şi al subversiunii”, cu efect atât asupra victimelor, cât şi a opresorilor. Addenda cărţii îi este dedicată Lenei Constante, singura memorialistă a realităţilor din gulagul de la noi care a încercat o sinteză a detenţiei feminine. Ruxandra Cesereanu consideră că se poate vorbi despre „evocarea tăcută” înfăptuită de Lena Constante, un demers spiritual: „Tocmai fiindcă trăieşte acut schisma suflet-trup, deţinuta descoperă evadarea tăcută: trupul chircit, purulent şi fricos este pedepsit în celulă, dar sufletul a evadat”.

La fel ca şi în cărţile anterioare ale Ruxandrei Cesereanu şi în aceasta cercetarea istoriei conduce la impunerea unor semnificaţii morale.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on December 15, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: