Cruce și exil

Cartea de istorie:
Cruce şi exil de Ovidiu Pecican

(în revista România literară, nr. 48, 2016)

Persecuţie şi rezistenţă. Vasile Cesereanu. Un preot grecocatolic în dosarele de urmărire de către Securitate, Cluj-Napoca, Ed. Şcoala Ardeleană, 2016, 456 p. + 10 file fotografice), ediţie îngrijită de Ruxandra Cesereanu.
În loc ca dosarele Securităţii române să devină accesibile fără oprelişti pe un sit internet, cum s-a întâmplat cu dosarele STASI, românii interesaţi de modurile în care au fost puşi sub lupa măritoare a urmăririi de către Partid şi serviciul de informaţii specializat în supravegherea lor iau calea Golgotei, depun cereri şi, în final, primesc pagini din ansamblul pitit undeva; şi acelea „martelate”, cu ştersături strategice. După douăzeci şi cinci de ani de libertate şi democraţie, monopolul asupra cunoaşterii trecutului recent rămâne tot al puterii. Nu este deci de mirare că unii dintre beneficiarii primirii dosarelor de urmărire informativă le publică, spre a le aduce la cunoştinţa contemporanilor şi a exemplifica prigoana la care, ei sau apropiaţi de-ai lor, au fost supuşi. Recent, în această serie cazuistică s-a adăugat şi volumul Persecuţie şi rezistenţă. Vasile Cesereanu. Un preot greco-catolic în dosarele de urmărire de către Securitate (Cluj-Napoca, Ed. Şcoala Ardeleană, 2016, 456 p. + 10 file fotografice), ediţie îngrijită de nepoata de fiu a prelatului, scriitoarea Ruxandra Cesereanu.

Este vorba despre încă un destin trist, de astă dată nu al unui scriitor sau artist, ci al unui om cu vocaţie religioasă care nu s-a dezis de crezul lui nici în condiţiile celor mai aspre vremuri de dictatură comunistă, ajungând în cele din urmă în exil, după exemplul paradigmatic al lui Ion/ Inochentie Micu/ Klein, ierarhul militant şi patriot al românilor transilvăneni greco-catolici din veacul al XVIIIlea. În fond însă, diferenţele între cei doi prelaţi – situaţi, desigur, diferit în ierarhia pământeană a bisericii şi în cea sufletească a naţiunii pe care au slujit-o – sunt notabile. Vasile Cesereanu nu a luptat cu vreun dominator străin, ci cu însuşi statul românilor, fie el chiar în vremea unei dictaturi atee de extremă stângă sprijinită ideologic de la Moscova. Nu era vorba nici despre o confruntare, tradiţională pe teritoriile locuite de români, între prima şi a treia Romă, între Cetatea Eternă şi Roma de pe Neva. Cartea nu lasă loc dubiilor: în ea se surprinde un aspect individualizat, „atomizat” al luptei tenace, persuasive, cu arme subtile, perverse şi multiple, a statului român împotriva unora dintre elitele sale intelectuale şi cărturăreşti. Fiindcă, la urma urmei, în persoana preotului născut la Şaga şi mort departe de casă, în Peninsula Italică, nu se atenta doar la un crez personal sau la o afiliere ecleziastică scoasă înafara legii. Era avut în vedere însuşi ţelul decapitării atente şi consecvente a vârfurilor educate şi neconforme cu dictatul ideologic roşu ale românilor.

Se va înţelege mai bine şi cu ce arme putea lupta un simplu ins din provincie, în condiţiile date, împotriva abuzurilor consistente suferite din partea aparatului de partid şi de stat, ca şi din cea a poliţiei secrete comuniste. Astfel, îndelung nutrita mitologie despre Securitatea care, după moartea lui Gheorghiu-Dej, s-a reorganizat şi a funcţionat pe principii patriotice, renunţând la persecutarea politică a celor percepuţi ca adversari, va trebui abandonată. Cea slujită cu adevărat de nomenklatură şi de instrumentele de coerciţie ale acesteia, de la cenzură la Miliţie şi Securitate, a fost oligarhia de partid, în fruntea căreia s-a cocoţat un „om nou” cu idei mai vechi; printre ele, cele despre epurarea naţională (a se vedea „vinderea” evreilor şi a germanilor către Israel şi, respectiv, către R.F.G.), despre cea confesională (lichidarea Bisericii Greco-Catolice şi limitarea drastică a penetrării şi expandării neoprotestantismului). Să se fi oprit această tendinţă după executarea dictatorului, în decembrie 1989? Iată una dintre reflecţiile către care trimite acest volum. Dar şi către chestiuni aparent mai inefabile, deşi cel puţin la fel de greu de îndurat, printre celelalte exerciţii spirituale şi nevoinţe, precum: cât de singur poate rămâne un om dedicat comunităţii şi având vocaţia îndrumării semenilor pe calea salvării sufletelor? O lectură aspră, sumbră, deprimantă, revoltătoare – o lectură necesară…

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on December 6, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: