Bunici și nepoți (și o grămadă de ani între ei)

”Compoziția chimică a lacrimei de durere este identică cu cea a lacrimei de fericire, dar ce instrumentar ar putea exprima diferența calitativă dintre tărîmurile oglindite în lichidul acesta omogen ? ” scria bunicul meu patern, Vasile Cesereanu.

Spectrali cum suntem amândoi aici, în această fotografie veche, din 1981, la Ostia, în Italia, compoziția chimică despre care vorbea bunicul meu a devenit una alchimică, într-un fel tainic. Sau mai exact este una în mod limpede psihopompă. Bunicul meu a făcut în total 6 ani de închisoare (în mai multe reprize), între 1950-1964. A fost hirotonit preot greco-catolic în 1926, de către episcopul Iuliu Hossu (cel care a fost și modelul său complet, nu doar religios). A devenit călugăr bazilitan în 1974. A emigrat în Occident în 1978. A murit în 1984 și este îngropat în Campo Verano, la Roma. Niciunul din membrii familiei nu a fost lăsat (de către Securitate) să meargă la înmormântare. Publicând în 2016 cartea documentară “Persecuție și rezistență. Vasile Cesereanu, un preot greco-catolic în Dosarele de urmărire de către Securitate” nu am făcut altceva decât să asum un prohod întârziat, luminos.

taiat

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 26, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: