Hemoragia violenței

Câteva comentarii succinte despre vremurile de-acum. Precum și niște cuvinte despre bunicul meu patern, Vasile Cesereanu, un model etic care mă bântuie cu folos. Răspunsuri la întrebări puse de Eugen Istodor, pentru Mediafax.

 

Cand trece extremismul din imaginar violent in realitate, vezi Nisa, Istambul, Orlando?

 

Timpurile de acum mizează îndeajuns pe reacții (pavloviene) foarte agresive care vor să compenseaze frustrările, golurile, eșecurile, umilințele. Pe lângă asta mai funcționează și o foame atroce după faimă și imagine mediatică : destui ucigași (sociopați) râvnesc o glorie imediată, prin violență extremă, împărtășită pe internet. Apoi, asasinii de acum intră adesea sub coloratura unui fanatism ritualic. Iar ritual înseamnă repetiție, ciclicitate. Ceea ce se poate constata astăzi este un soi de hemoragie a violenței extreme – a se vedea varíatele nuanțe ale atacurilor teroriste actuale. Sultanatul-țarat al lui Erdogan-cel-putinofil (sau putinizat) mi se pare cel mai periculos lucru petrecut în ultima vreme. Ca să nu mai spun de râvna președintelui turc pentru reintroducerea pedepsei capitale.! Viața nu mai înseamnă mare lucru în vremurile de acum. E o cantitate pasabilă, ușor de eliminat, fără inhibiții. Viața unui om nu mai face nici cât o ceapă degerată.

“Stupiditatea naște monștri în America și cruzimea reînvie monștri vechi în Europa. Există un virus de dictatură și genocid care vine anual până găsește inconștienții perfecți în care să pătrundă : Trump și Erdogan sunt corpurile perfect poziționate pentru infecție.” – îmi scria deunăzi Andrei Codrescu într-un mail-verdict asupra lumii noastre de acum.

 

Ce au in cap acesti eroi de o zi care sar cu toporul, se radicalizeaza rapid?

 

Oamenii aceștia (noii barbari sau cum altfel să îi numim!?) râvnesc un soi de glorie maladivă, dorind să compenseze vidul dinăuntrul lor, să se răzbune pe viață, pe lume, pe tot ce nu au avut și nu au putut și ar fi vrut să aibă. Victimele lor sunt alese pe sprânceană sau, dimpotrivă, aleatoriu. Ei acționează oriunde viața poate fi luată printr-un show brutal, meditatizat în avalanșă, ulterior.

 

Facebookul, teveul romanesc sunt pline de violenta. Intrevezi tragedii precum cele din Occident, America?

 

Nu întrevăd deocamdată nici bombe, nici atacuri teroriste, nici lovituri de stat în România, întrucât e o țară mai lenevoasă, mai ghemuită și mai puțin importantă pe harta lumii. Nu e o țară care să ispitească teroriști, chiar dacă psihopați ar putea fi destui și la noi (vorbesc intuitiv și în funcție de informațiile la care am acces întâmplător, întrucât nu cunosc cu exactitate procentul și rata infracționalității de acum). România și-a avut violențele sale oficiale acute, în decembrie 1989 și  în 13-15 iunie 1990, la nivel instituțional. Drame și tragedii particulare ori de grup au fost destule și la noi – ca să amintesc doar în 2015 de morții din clubul Colectiv și de impactul acestei drame. Ceea ce iese în evidență, de obicei, în România este, mai degrabă, o patologie individuală dominată de un  primitivism grotesc: violuri șocante (prin absurdul și macabrul lor), trafic barbar de carne umană (făpturi ținute în lanțuri), corupție leitmotivică, etc.

Dacă, însă, România ar înlocui, strategic, Turcia în structura NATO (să zicem, având în vedere fățișa instaurare a unei dictaturi sub președintele Erdogan și felul în care Turcia pare să devină o țară instabilă!), atunci, hmmm, țara noastră ar putea fi ținta unor atacuri teroriste de intimidare și șantaj a oficialităților pro-NATO, pro-America, pro-Europa. E doar o speculație care nu aș dori să se adeverească vreodată.

 

Un moment al acestei violente de data asta in istorie e cea a perioadei traite de bunicul tau. Ce invatam din drama lui Vasile Cesereanu?

 

Bunicul meu patern a avut parte de persecuții constante și de închisoare, ca preot greco-catolic în timpul comunismului. Dar în ciuda hărțuielilor la care a fost supus, el a fost un războinic tenace și un spirit imbatabil, iar pentru mine a devenit un model etic (așa cum și el l-a avut model complet, supraconfesional, pe episcopul și mai apoi cardinalul Iuliu Hossu, cel care l-a hirotonit preot). Ce am învățat de la acest bunic grozav, fie și doar acum, la maturitate, este să nu fac rău nimănui, să îmi păstrez mintea întreagă și lucidă, să am inima vie și să nu renunț la adevăr. Cerbicia lui impetuoasă, indestructibilitatea lui lăuntrică, temelia statornică a credinței sale (a rezistat în fața presiunilor timp de treizeci de ani), alergia față de injustiție – toate acestea m-au făcut să mă raportez la el cu admirație maximă și gratitudine.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on July 22, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: