Republica Sclavagistă România – un verdict de Doru Pop

Preiau un text incisiv semnat de Doru Pop, întrucât acesta vorbește cu exactitate de bisturiu despre primitivismul și barbaria care încă există în România în ceea ce privește tratamentul aplicat copiilor.
DORU  POP
REPUBLICA  SCLAVAGISTĂ  ROMÂNIA

Imaginea unor semeni ai noştri legaţi în lanţuri şi ţinuţi în coteţe, aidoma unor animale sălbatice, continuă să mă bântuie. În secolul XXI, când alte naţiuni fac planuri de colonizare a planetelor din sistemul solar, în România sunt locuri unde sclavia este un fenomen firesc. Copii ţinuţi ca slugi, fete tinere exploatate economic şi sexual, persoane cu handicap obligate să cerşească în beneficiul unor conaţionali fără scrupule. De acelasi autor Cioloş şi sindromul „Meşterul Manole” Proştii la referendum. Despre limitele democraţiei plebiscitare Nu mi-e frică de Brexit, ci de Roxit. Despre duşmanii Occidentului În 1856, vodă Ştirbei elibera ultima categorie de robi din Ţara Românească, dar după 160 de ani constatăm cu oroare că sclavia, exploatarea copiilor, înrobirea forţată şi munca prin coerciţie sunt realităţi ale vieţii cotidiene. Cum este posibil ca astăzi să mai existe oameni cărora să li se ia, în mod abuziv, libertatea? Cazul sinistru de la Berevoieşti reprezintă, din păcate pentru viitorul acestei ţări, numai vârful aisbergului malign care pluteşte în apele colcăite ale societăţii noastre. Prin acest caz înfiorător, scos la iveală abia după zeci de ani de inacţiune a statului, vedem cum se formează o zoaie umană şi socială căreia putem să-i spunem „hăul românesc”. Hăul acesta reprezintă faţa nevăzută a societăţii noastre. Acolo este Hadesul sau Sheolul în care vieţuiesc sute de mii de concetăţeni. Este o Românie ca o materie neagră, ca o beznă dizgraţioasă, compusă dintr-un material uman vâscos, ieşit parcă dintr-o pâclă milenară de care nu putem să ne eliberăm. Situaţia reală din România în care politicienii fac proiecte delirante şi abracadabrante este aceea că mai bine de jumătate dintre copiii noştri trăiesc în sărăcie. După cum arată un raport al Ministerului Muncii din România, unul din doi copii aflaţi în mediul rural trăieşte în sărăcie. Un studiu al UNICEF din 2012 indica o situaţie dramatică ce se menţine şi astăzi – peste 44 de mii de copii din învăţământul primar şi peste 48 de mii din învăţământul gimnazial abandonează şcoala. Iar în cazul copiilor de etnie romă situaţia este şi mai lipsită de speranţă – în 2008 doar unul din trei copii din această etnie reuşeau să termine studiile gimnaziale. Statisticile europene arată că rata abandonului şcolar din România este de aproape 18%, iar situaţia din şcoli este dramatică. De fapt, bacalaureatul din 2016 confirmă această catastrofă educaţională. Sunt judeţe din România în care doar 1 din 3 absolvenţi de liceu a fost în stare să promoveze examenul de maturitate, în timp ce unele şcoli au avut promovabilitate zero! Statisticile confirmă această stare de fapt inacceptabilă – peste 76% dintre elevii de la nivel gimnazial au rezultate şcolare slabe. Conform evaluărilor World Vision România, ţara noastră are aproape 300 de mii de copii analfabeţi funcţionali, adică tineri care nu înţeleg ceea ce citesc şi nu sunt în stare să scrie corect. Principala sursă a acestei catastrofe o constituie situaţia financiară deplorabilă a sute de mii de familii din care provin aceşti copii. În 2014 erau înregistrate aproape 250 de mii de familii care aveau venituri lunare sub 530 de lei, aproape 60% dintre acestea având venituri lunare sub 200 de lei! Sute de mii de copii trăiesc la limita supravieţuirii şi ultima grijă a lor este să cumpere cărţi şi caiete de matematică ori istorie. Din păcate, copiii sunt primele victime ale sărăciei endemice care bântuie o mare parte a acestei ţări. Din pricina sărăciei mulţi părinţi fiind obligaţi să-şi abandoneze sau chiar să-şi vândă progeniturile. Anual sunt zeci de copii care sunt abandonaţi în maternităţi, unii dintre ei fiind aruncaţi direct în pubelele de gunoi. În 2015 au fost identificate peste 1.500 de astfel de cazuri de abandon în spitale, în timp ce, conform buletinelor statistice ale Ministerului Muncii, în România anului 2015 erau peste 57 de mii de copii în sistemul de protecţie specială. România pare o patrie a orfanilor abandonaţi şi abuzaţi. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului a făcut publice date conform cărora peste 13.500 de copii din România au fost abuzaţi sau exploataţi în 2015, iar controalele făcute numai într-o lună din acelaşi an au identificat peste 1.000 de cazuri de exploatare a copiilor prin muncă. Conform Organizaţiei Salvaţi Copiii, în 2014 erau înregistraţi 80.000 de copii ai căror părinţi munceau în străinătate, dar aceştia erau doar părinţii care declarau faptul că şi-au lăsat odraslele singure. Alte studii indică faptul că sunt cel puţin de 350.000 de copii aflaţi în această situaţie. Numai în Bucureşti sunt peste 1.100 de copii care trăiesc pe străzi, iar în multe oraşe şi sate ale acestei ţări abandonarea şi exploatarea copiilor este ceva obişnuit. Noroc că am pus coroana la loc pe stema României, pentru că alte probleme nu mai avem de rezolvat în patria noastră pitorească. Mai bine scriam pe steag Republica Sclavagistă România. Pentru că o ţară care nu are grijă de copiii ei nu merită un viitor mai bun, o ţară fără educaţie rămâne condamnată la sclavie.

Citeste mai mult: adev.ro/oaaweu

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on July 14, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: