România nu este o țară dependentă de „tătuc” mai mult decât alte țări care sunt dependente de vreo „mămică”

 http://leadersreunited.com/romania-nu-este-o-tara-dependenta-de-tatuc-mai-mult-decat-alte-tari-care-sunt-dependente-de-vreo-mamica-ruxandra-cesereanu/

Liderul se naște, înainte de toate, în mintea celorlalți. Este o construcție socială. Un rol de jucat în fața unor comunități. Un fel de devenire. Liderii sunt și oameni, bineînțeles. Care joacă sau devin, în funcție de natura istoriei sau a mediului. Buni sau răi. Potriviți, inadecvați, necesari, renegați. De aici am pornit discuția cu Ruxandra Cesereanu, scriitoare, cercetătoare a imaginarului colectiv și profesoară la Catedra de Literatură comparată a Facultății de Litere din Cluj.

 

Ce înseamnă lider, acum, în România?

Mă refer strict la liderii politici. Fiare cu miros ascuțit pentru toate oportunitățile și situațiile. Mercenari (auto)făcuți, dacă nu direct prin naștere. Aș fi preferat să pot vorbi și despre etică, dar nu se potrivește cu România (și nici cu alte spații, nu e România oaia neagră a Europei ori a lumii).

Dacă este să definesc liderul în general (adică nu strict în sfera politicii), aș spune că ar trebui să fie un lup alfa (dacă mai este posibil așa ceva).

Cum s-a schimbat semnificația cuvântului?

Orice termen, cuvânt, se schimbă în funcție de contexte și vremuri. Cele de acum sunt vremuri schimbăcioase (mutante), prin urmare schimbă îndeajuns oamenii și cuvintele. De la atâta schimbare și preschimbare se va ajunge, poate, și la un vid lingvistic de proporții, in viitor. Neolimba de lemn a mileniului trei.

Ați scris (și povesteați la cursuri), în mai multe rânduri, despre „tătuc”. Fug românii de el sau încă îl caută? Cum se poate trata obsesia asta?

România nu este o țară dependentă de „tătuc” mai mult decât alte țări care sunt dependente de vreo „mămică”. La noi, acest complex al tatălui mic, râvnit de popor ca protector, depinde de un complex de orfanitate marca made in Romania. În orice caz, în 1990, dacă am fi avut un „tătuc” precum Vaclav Havel, ar fi fost grozav, am fi avut noroc. Numai că Havel a respins o asemenea formulă, a fost un președinte și un gânditor liber al Cehoslovaciei și apoi al Cehiei, așa cum la noi nu este posibil. Drept care tătucul-de-serviciu postcomunist a fost Ion Iliescu, din păcate. Apoi șirul a continuat, cu varii nuanțe….

Profesorul, că vrea sau nu, este un fel de lider. Cum vă așezați față de rolul acesta? (Ce ați învățat, trăindu-l?)

Îi învăț pe studenții mei, una-alta, inclusiv de-ale vieții, nu doar de-ale literaturii, și la rândul meu, învăț mult de la ei. Mințile lor proaspete mă țin în bătaia realității și a timpurilor. Oricât aș dori să stau izolată într-o colibă grecească și să scriu departe de lume, această ipostază este imposibilă și inadecvată acum, ori chiar desuetă. Viața e aici-și-acum, bate statornic cu pumnii în poartă și își reclamă tributurile.

Care sunt/au fost cele mai mari temeri când predați? Cum le-ați înfruntat?

Aș vrea ca studenții mei să nu renunțe niciodată la literatură și la cărți. Îmi doresc ca ei să aibă în cărți cei mai buni prieteni de viață (și nu numai). Pentru lucrul acesta mă lupt cât pot și străbat „jungla” alături de ei. În junglă sunt „bestii” care pot fi îmblânzite (și care nu trebuie ucise defel ori rănite), dar sunt și destule capcane…

Care sunt cele mai mari temeri când scrieți? Cum le înfruntați?

Mi-e teamă uneori că limba minții mele ar putea fi prea dură. Că, poate, cer prea multe și prea mult. Dar este un impuls „alchimic” (de transformare) pe care mi l-am asumat, totuși…

Ce relație aveți cu cuvintele?

Cuvintele sunt ceea ce sunt, ca și Dumnezeu. Te închini lor sau le faci să te asculte în rugăciunile tale de tot felul (inclusiv în cele literare).

De ce scrieți?

Hmmm, good question. Voi păstra pentru mine secretul acesta pe care, uneori, l-am rostit totuși și l-am scos din cufăr, aruncându-l în lume.

– Interviu realizat de de Alexandra Bădicioiu Matei

Carte de vizită

Ruxandra Cesereanu este scriitoare, cercetătoare a imaginarului colectiv și profesoară la Catedra de Literatură comparată a Facultății de Litere din Cluj.

A publicat poezie (Zona vie, Oceanul Schizoidian, California (pe Someș), romane (Un singur cer deasupra lor, Angelus), eseistică (Imaginarul violent al românilor, Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții, Panopticum. Eseu despre tortură în secolul XX).

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on July 4, 2016.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: