și totuși

Și, totuși, la 26 de ani de la revoluția din decembrie 1989, încă mai cred în țara mea, deși am destule scârbiri. Încă nu-s înnegrită de îndoială, cinism și suspiciune, deși acestea se manifestă compulsiv, cel puțin ca ac de cojoc (teoretic) la hemoragia corupției. Încă mai cred că, uneori, soarele răsare la București, deși el răsare la fel de sărăcăcios ori, dimpotrivă, intens, și la Cluj sau în altă parte. Încă nu-s sătulă de rebeli, paria și outsideri. Încă mai cred în democrație, legislație și justiție. Dar lucrul cel mai atingător din ultima vreme au fost oamenii curajoși și impetuoși care au intrat înapoi în foc (cu mâinile goale) ca să îi scoată afară pe alții din foc, salvându-i. A fost cea mai tulburătoare lecție de viață, de creștinism și de dedicație umană din anul 2015. Firește că nu am cum să uit vreodată corpurile arse din clubul Colectiv. Dar mai presus de aceste trupuri (moarte și rănite) există mâinile pârlite, jupuite ale salvatorilor (unii dintre ei au murit la rândul lor). Aceste mâini sunt pentru mine niște marcaje ale vieții care continuă după tragedia din Colectiv. Anul 2015 ia sfârșit în mâhnire, dar și în nădejde, totodată și laolaltă.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on December 18, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: