viața merge înainte …

Apar tot mai frecvent povești descriptive despre cei arși în clubul Colectiv (mărturii ale unor polițiști, asistente medicale, pompieri, trecători, oameni care s-au salvat din Colectiv). Iar aceste povești nu sunt oricum, ci oribile, la nivel descriptiv, corporal. Pe de o parte aceste povești de viață și moarte, atât de acute, fragilizează sufletește, pe de altă parte, ele oripilează și creează în mod constant un soi de complex de supraviețuire în toți cei care nu am trecut prin iadul din clubul Colectiv, ci am asistat de departe, din lojă (la televizor – ca la revoluția din decembrie 1989), la tragedia petrecută acolo. Dar, ce este mai ambiguu este altceva – catastrofa din clubul Colectiv a declanșat, în anumite secvențe ale sale, o dialectică între unii care acționează ca niște exbiționiști (cei care relatează cu lux de amănunte corporale rănile celor arși și suferința lor) și alții care acționează ca niște exhbiționiști (ascultătorii care ingurgitează cu dezgust psihic sau, dimpotrivă, cu foame psihică respectivele relatări). A trecut o lună deja. Mai există, oare, o generație numită Colectiv, care a coagulat pe facebook și în stradă? Da, știu, viața merge înainte … Peste un an ne vom mai aminti, dar peste doi?! Este ceva sufocant, foarte mahnitor, apăsător (ca într-o capcană afectivă și mediatică în același timp) în toate întâmplările acestea.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 28, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: