doliu (5)

Au fost zile și nopți tulburate (o săptămână întreagă) pentru destui oameni – mai întâi pentru victimele încă în viață, apoi pentru rudele celor pieriți ori aflați în stare critică la spitalele care adăpostesc arși, al căror doliu (pentru unii din ei) va dura multă vreme de acum încolo. Apoi pentru toți revoltații scârbiți și mânioși, care au ieșit intempestiv dar în mod logic în stradă, ca să protesteze împotriva unui sistem generalizat de corupție și incompetență în România. Au fost, cu siguranță, ceasuri critice și pentru politicienii înfricoșați (de la un punct) care au pierdut puterea – și care și-au meritat tulburarea și decăderea. Iar unii din noi am fost într-o stare tulburată pur și simplu pentru că tragedia din clubul Colectiv semăna cu o pararealitate atâta timp cât nu s-a priceput cum de a fost posibil așa ceva. După ce lucrurile au început să se lămurească (iar absurdul s-a dovedit a fi o urmare a corupției și a unui lanț trofic ori cumul de defecte în sistemul de guvernare și administrare al unui popor) și după ce s-au declanșat schismele și polemicile incisive (inclusiv pe facebook), tulburarea a devenit acută pentru că ieșea la iveală o mare harababură și un dezastru la nivel național. Va fi schimbată într-adevăr clasa politică actuală așa cum râvnesc protestatarii din Piața Universității, dar și din celelalte orașe ale României? După chipurile fosilizate și de strânsură ale politicienilor și după prestația grobiană a multora dintre ei, clasa politică actuală este dezastruoasă și definitiv viciată. Despre retorica oamenilor politici (din diferite sfere) nici nu mai vorbesc, este penibilă, de nu cumva jalnică. Președintele Iohannis pare să fie conștient de magma revoltei civice și socio-politice, dar lentoarea sa este cutumă deja, iar protestatarii din stradă vor radicalism, transparență și franchețe. Între doliu, durere, anxietate și competență, intransigență, împrospătare națională, lucrurile sunt confuze încă, nedezmeticite, în tranziție post-traumatică. Sper să se limpezează și să înceapă altceva. Dar lucrul acesta l-am sperat și în decembrie 1989, și în aprilie-iunie 1990, ba chiar și în 1996… Poate, însă, că tinerii de acum din stradă sunt mai lucizi, mai punctual-realiști și mai impetuoși decât am fost noi. Mai îndârjiți într-un chip benefic. Așa îi percep eu. Nădăjduind că nu se vor lăsa manevrați, întrucât sunt destui care vor să roadă un ciolan, indiferent de unde s-ar ivi acesta, cu zgârciuri și pielițe.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 6, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: