Distopie mizerabilistă în filmul românesc contemporan (1)

Există o certă componentă distopică în filmul românesc produs după prăbușirea regimului comunist, chiar dacă aceasta nu este majoritară neapărat și chiar dacă diferența față de reacțiile artistice distopice în comunism este evidentă: alegoria, parabola, simbolurile, metaforele aproape că au dispărut sau cel puțin s-au împuținat și pulverizat, fiind înlocuite de un discurs direct, pe șleau, neorealist. Este vorba, pe anumite paliere ale viziunii despre marginalitate, despre un discurs distopic mizerabilist care, la mai puțin de un deceniu de la dispariția regimului Ceaușescu a marcat atât literatura română (proza în special, dar și poezia), cât și cinematografia autohtonă, iar acestea două s-au influențat reciproc: filmul conteporan și-a asumat nu arareori o platformă narativă despre pauperitatea acută de toate soiurile (umană, economică, socială), iar proza contemporană și-a asumat adesea un stil cinematografic.

Despre mizerabilism în literatura băștinașă au avut intervenții mai mult sau mai puțin ample voci critice precum Ion Simuț, Mihai Zamfir, Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea-Enache și alții. Aceștia au punctat câteva elemente-cheie în noua literatură postcomunistă realistă: pesimismul sordid, cinismul furibund, grotescul trivial, greața existențială, cruzimea percepției, abordarea predilectă a minimalismului cotidian, stilul argotic ori jargonard demonstrativ, neorealismul postcomunist fiind hibridat, totuși, cu un neoexpresionism de întreținere. S-ar părea că Louis-Ferdinand Céline a fost reingurgitat și reasumat ca model în noua literatură română realistă, dar în context postcomunist (Mihai Zamfir a observat cu finețe acest lucru!). Mahalaua umană, socială, economică, morală, sărăcia din comunism, a molipsit, ca perspectivă și viziune, postcomunismul românesc, aducând în scenă personaje-lumpen portretizate sub lupă (acesta fiind punctul cu adevărat inedit al filmului în postcomunism, care demolează eroismul confecționat, artificial, din filmele comuniste). Ceva s-a schimbat radical: realitatea sau neorealitatea a fost supusă unui ZOOM de proporții, detaliat, fără grabă, în ralenti, marcată de o oralitate cu tendință, ca să spun așa.

Despre filmul românesc actual (mai ales despre noul val) există deja mai multe analize ample, sinteze și cărți de impact, semnate de (în ordinea lor cronologică) Mihail Fulger, Alex Leo Șerban, Andrei Gorzo, Mircea Deaca, Doru Pop; plus câteva volume colective, cu eseuri aplicate pe filmele regizorilor din noul val românesc.

Alex Leo Șerban îi numește pe noii regizori drept “neorealiști furioși” care cultivă un “minimalism fără fard, percutant, eficace”; Șerban înrudește minimalismul cinemaului autohton cu neorealismul italian de după al doilea război mondial, dar folosește termenul minimalism în sens tehnic, considerând că cel mai adecvat calificativ este de neorealism românesc.

Când se referă panoramic sau aplicat la filmele produse de noii regizori, Andrei Gorzo refuză termeni precum minimalism, realism, mizerabilism, întrucât îi consideră a fi “concepte prea generale”; așa cum refuză vreo posibilă (fie și numai simbolică) derivare și origine a mărcii regizorale Cristi Puiu (considerat reinventatorul cinemaului românesc și cel mai pregnant perpetuator al neorealismului, în maniera sa devenită brand) din Lucian Pintilie, Mircea Daneliuc ori Alexandru Tatos. Definiția pe care Gorzo o dă Noului Cinema Românesc este dublă: din perspectivă stilistică este vorba despre “o anumită formulă estetică implicând ridicarea anumitor opțiuni de dramaturgie și stil regizoral la rangul de norme” din perspectivă biologică (și cronologică) este vorba despre o nouă generație de regizori, (născuți între 1967 și 1975). Andrei Gorzo vrea să fie nuanțat și precis, făcând diferența între NCR și Noul Val Românesc, după cum urmează. Astfel, NCR este legat ombilical de câteva “premise stilistice împărtășite de o serie de filme ce s-au bucurat de succes internațional, premise care, ca urmare a acestui succes, au ajuns să constituie stilul mainstream în cinematografia română contemporană”; pe când Noul Val Românesc reprezintă pur și simplu “o generație de regizori de succes”

Doru Pop, autor al unei sinteze și simultan analize despre noii regizori români, scrisă direct în limba engleză, consideră drept influențe majore nu doar neorealismul italian, ci și Noul Cinema Britanic, Noul Val Francez, precum și noile generații ale cinematografiei din Europa Centrală și de Est. Spre deosebire de Șerban și Gorzo, Pop agreează formula de Nou Val Românesc (deși precizează că înșiși regizorii vizați refuză această sintagmă), întrucât o percepe și o intituționalizează din punct de vedere filmic-filozofic. Dar, asemenea lui Andrei Gorzo, Doru Pop îi desparte pe regizorii Noului Val Românesc de antecesorii lor realiști care au produs filme mizerabiliste (Mircea Daneliuc, Dan Pița, Nae Caranfil). Explicația pe care o oferă e diferită de cea a lui Gorzo: astfel, Noul Val Românesc nu înfățișează “suboameni” (chiar dacă aceștia sunt antieroi) și nu exagerează în sens mizerabilist, neonaturalist, ci prezintă oameni obișnuiți, marginali (antieroi) captivi în menghina și rutina abrutizantă a cotidianului. Regizorii Noului Val Românesc utilizează un naturalism pictural, dar resping naturalismul întunecat, adică mizerabilismul, opunându-se caricaturilor și grotescului hiperbolic prezente în filmele lui Daneliuc sau Caranfil, de pildă. Un capitol întreg din cartea lui Pop se ocupă, de altfel, de antieroi și marginalitate, dar eu mă rezum aici doar la niște considerații generale, utile pentru studiul de caz pe care îl gestionez. Și pentru Pop (la fel ca în opinia lui Gorzo), Cristi Puiu este regizorul-simptom al noului cinema autohton.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on October 4, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: