Un preot greco-catolic în vremuri de restriște (I)

Bunicul Vasile

Memoriile de protest și scrisorile mustrătoare ale unui preot greco-catolic în vremuri de restriște (I)

În anul 2007 am obținut de la C.N.S.A.S. și am studiat dosarul individual cu mențiunea Strict Secret (nr. 324) de urmărire al bunicului meu patern, Vasile Cesăreanu (prezent în dosar și cu numele Cesărean, Cesereanu, Chesăreanu), preot greco-catolic, nerevenit, catalogat de organele de Securitate ca ducând “activitate contrarevoluționară” de “dușman înrăit”, “dușman de moarte al regimului democrat popular” și “element proeminent al rezistenței greco-catolice care în mod continuu face propagandă în rîndurile credincioșilor greco-catolici, ținîndu-i sub influența lui și mobilizîndu-i la slujbele clandestine pe care le face la el acasă”. O pătrime din dosarul de urmărire al bunicului meu patern este alcătuit din memoriile de protest pe care acesta le-a trimis la Tribunal și, mai târziu, lui Nicolae Ceaușescu, memorii în care bunicul meu pleda pentru libertatea de credință și în care susținea greco-catolicismul, cerând, în cele dintâi astfel de memorii de protest, eliberarea din detenție ori domiciliu obligatoriu a episcopilor greco-catolici și repunerea în stare de funcționare a cultului greco-catolic. Tot în această pătrime din dosar există, copiate de către Securitate, scrisorile critice, de mustrare, la adresa unor foști preoți și prelați greco-catolici, care au trecut la cultul ortodox, repudiind cauza bisericii unite cu Roma.

Pentru a-i face portretul bunicului meu patern Vasile Cesăreanu, cel mai potrivit este să îl las chiar pe el să vorbească, așa cum se prezintă, succint, în multe din memoriile sale de protest (precizez că în toate textele preluate din dosarul său de urmărire, conservate în arhiva C.N.S.A.S., am păstrat întocmai ortografia și punctuația acestor texte, în citatele inserate abundent în prezentarea de față, precum și sublinierile aparținând bunicului meu):

“În prezent sînt preot greco-catolic, român unit nerevenit, m-am născut la 15 februarie 1899 în com. Năsal, pe vremuri județul Solnoc/Dăbîca, iar astăzi județul Cluj. Părinții – Grigorie și Ana au fost țărani săraci lucrători cu partea pe pămînturile moșierilor. În familie am fost 5 frați, dintre cari eu unul mai trăiesc. Școala primară (4 clase) le-am făcut în comuna mea natală; liceul 8 clase l-am făcut în orașul Gherla sub stăpînirea Austro-Ungară, după terminarea căreia am fost hirotonit de prea Sfințitul Episcop Dr. Iuliu Hossu. Am fost numit preot în comuna Copru, județul Cluj, unde am funcționat 21 de ani, după care am fost scos la pensie pe bază de boală în 1947. După ieșirea mea la pensie, m-am mutat în comuna Budești jud. Bistrița-Năsăud, unde locuiesc astăzi. În această comună am avut o proprietate de 25 ha pe care am predat-o Statului cu Decretul 308, după care am fost deschiaburit. Revenirea greco-catolicilor la ortodoxie în 1948 m-a găsit în această comună. Personal, din motive de conștiință nu am revenit. În această situație de nerevenit, nu am mai mers la biserică, ci am căutat să-mi împlinesc treburile de conștiință și obligațiile preoțești în casa mea. Credincioșii greco-catolici care nu au revenit, cu căutat să se orienteze spre mine, știind că nici eu n-am revenit. În forma aceasta au venit la casa mea, cerîndu-mi să fac servicii preoțești. Eu am acceptat să le fac servicii preoțești absolut gratuite. Ajungând astfel în contradicție cu Legea, m-am pomenit dat în judecată și condamnat de 5 ori cu diferite pedepse (de 4 ori la drept comun și o dată la politici iar o dată ultima oară cu o amendă) tot pentru aceiași culpă, adică am făcut slujbă religioasă în casa mea, acordîndu-le credincioșilor asistență duhovnicească. Sub raport familial: sînt văduv în al 22-lea an al văduviei. Am doi copii un fiu și o fată. […] Sub raport civic-cetățenesc: sub regimurile apuse, trecute am fost apartinic, am simpatizat cu Partidul Național Țărănesc.” (prezentare selectată din Memoriul către Nicolae Ceaușescu din 2. 02. 1975)

Trebuie precizat că, deși bunicul meu s-a pensionat legal în 1947, pe bază de boală, după desființarea și interzicerea cultului greco-catolic în România comunistă, el s-a reactivat benevol și independent (fără să fi fost instigat de cineva) ca misionar al greco-catolicismului. Ar mai trebui adăugat că, în ultima perioadă a vieții sale, bunicul meu patern a emigrat în 1977 în Italia (deși voia să ajungă în Statele Unite ale Americii, în localitatea Glencove, la mănăstirea greco-catolică Sf. Josaphat a ordinului călugăresc al Sfântului Vasile, unde se găseau și alți călugări ruteni și români) și a murit la Roma, în 19 martie 1984 (la vârsta de 85 de ani). Preocuparea mea pentru cercetarea memorialisticii de detenție și a Gulagului românesc (și teza de doctorat pe această temă, pe care am susținut-o în 1997) îi este îndatorată în chip asumat și fățiș acestui bunic al meu, care a cunoscut Gulagul românesc. Mai precizez, de asemenea, că sunt nepoata a doi preoți: bunicul meu patern a fost greco-catolic; cel matern a fost ortodox; între ei doi nu au existat conflicte religioase.

Episcopul (mai târziu cardinalul în clandestinitate) Iuliu Hossu a fost nu doar cel care l-a hirotonit pe bunicul meu, ci și mentorul preotului Vasile Cesăreanu. Iar memoriile de protest ale lui Vasile Cesăreanu au avut, principial și structural, ca model, memoriile prelaților greco-catolici. Cel mai cunoscut astfel de memoriu, existent și în dosarul de urmărire al bunicului meu patern este textul riguros, sec, științific (fără vreun aer patetic) semnat de trei episcopi supraviețuitori ai prigoanei – Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, la 23 aprilie 1956. Acest memoriu a fost adresat și trimis către Comitetul Central al P.M.R., Prezidiul M.A.N., Consiliul de Miniștri și Ministerul Cultelor. Cum cel dintâi memoriu de anvergură al lui Vasile Cesăreanu este redactat la 1 iunie 1956, este limpede că atât curajul, cât și rigurozitatea primului text de protest oficial al bunicului meu, s-au datorat, principial, memoriului oficial gândit de cei trei prelați greco-catolici menționați anterior. Peste acestea s-au mai adăugat alura paremiologică, misionarismul fățiș, abilitatea argumentativă (utilizând inclusiv argumente și articole de lege comuniste) și stilul profetic personal, asumat de bunicul meu patern în textele sale, pe care le voi prezenta, fragmentar, într-un episod următor.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on May 4, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: