Fauna și flora politică în postcomunismul românesc (2)

 LiNGĂUL

            Cuvântul lingău vine de la a linguşi, dar acesta este, totuşi, un verb prea blând pentru a defini sensul peiorativ al termenului lingău. Şi mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de “a peria”, a lăuda pe cineva, dar nu oricum, ci în mod strident, jalnic, dizgraţios; a linge, adică, în locurile decăzute şi vulgare ale făpturii umane, în dos, la dos etc. În vremea comunismului exista un sinonim foarte adecvat pentru lingău, acela de pupincurist, dar el era aplicat mai cu seamă cu sens politic şi politizant: astfel, era pupincurist lingăul care linguşea la nivel politic (autorităţi comuniste etc.) mai ales pentru a obţine avantaje materiale sau o poziţie autoritară (minimal sau moderat autoritară) în cadrul regimului. De la termenul pupincurist s-a ajuns chiar la un ism, la pupincurism, acesta definind tendinţa des întâlnită, în cadrul regimului comunist, de a parveni prin linguşeală, periere etc. Termenii pupincurist şi pupincurism s-au conservat şi în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzaţi oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a fi definită un fel de tendinţă oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obedienţă încovoiată dar sârguincioasă în a-l linge, a-l linguşi, pe cel aflat într-o poziţie ierarhică avantajoasă de unde acesta (şeful, liderul) era proiectat ca dispunând de puteri aproape discreţionare. Ciudat sau nu, dar verbul cel mai utilizat, la noi, la români, pentru a însoţi substantivul ori adjectivul (depinde de context) lingău este a se gudura. Interesant este faptul că prin acest verb, sensul de a linguşi primeşte inclusiv o poziţionare specială: întrucât cel care se gudură este, de obicei, câinele pe lângă un stăpân. Devine astfel evident că lingăul este, în această logică, un om-câine care se gudură pe lângă un om-om. Verbul a se gudura îl animalizează pe lingău, preschimbându-l dintr-un biped într-un patruped. Am o singură rezervă la această demonstraţie pe care eu însămi am făcut-o: fiind comparat cu un câine, lingăul jigneşte de fapt rasa canină, câinele fiindu-i superior lingăului, cel puţin aşa cred, într-o logică morală universală. Este limpede, însă, că poziţia patruped pe care şi-o arondează lingăul ţine de altă nuanţă: el nu este un simplu om-câine, ci unul care schelălăie şi care se gudură dezagreabil şi lamentabil pe lângă omul-om.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on March 27, 2015.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: