Harakiri: cazul românesc

Cercetătorii străini par să fie, uneori, mai interesaţi de istoria României (şi răsucelile ei) decât analiştii autohtoni. Lucrul acesta nu se întâmplă neapărat fiindcă românii ar fi indiferenţi la ţara lor, ci fiindcă, pentru străini, România este o ţară extravagantă, curioasă, chiar dacă blamabilă nu arareori. O analiză asupra României moderne şi mai ales asupra României postcomuniste oferă cartea lui Tom Gallagher, Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace (Bucureşti, Humanitas, 2004, traducere de Mihai Elin, Delia Răzdolescu, Horia Barna), lucrarea fiind binevenită ca documentare şi informaţie, chiar dacă ea nu este inovatoare. Cel mai interesant capitol, de altfel, este cel introductiv, pentru că pune destule probleme ardente, care pot stârni varii reacţii. Una dintre ideile directoare este aceea că nu străinii au fost cei care au distorsionat România, ci malformarea a fost internă, declanşând o implozie. Comunismul, de pildă, constată Tom Gallagher, a intensificat răul românesc, dar nu el l-a creat. “Tumora” românească nu ţine nici măcar de inculcarea fanariotismului de-a lungul timpului şi nici de înrădăcinarea acestuia, ci de altceva. Acest altceva îşi propune cercetătorul britanic să îl decamufleze, din păcate doar în capitolul introductiv, adică pe un spaţiu limitat de pagini. Viciile româneşti ar fi astfel următoarele (ele nu sunt înşirate ca mărgele pe aţă, ci doar sugerate şi intuite): suspiciunea, labilitatea, corupţia cronică (“elita cleptocrată”, cum o numeşte inspirat autorul, fiind o caracteristică a tuturor regimurilor politice care s-au perindat în spaţiul românesc), rivalitatea internă (Gallagher nu utilizează pentru ultimul defect termenul fratricid, dar cred că acesta este cuvântul adecvat de fapt). Cercetătorul britanic mai constată un fapt îngrijorător: acela că românii au fost adesea (de-a lungul istoriei lor) apţi să fie agresaţi de propriii lor conducători, acceptând această agresiune ca pe un dat (spre deosebire de alte naţii, precum ungurii sau polonezii), iar sentimentul civic a fost, de aceea, mereu firav. Sub dictatura comunistă în care statul devenise un Leviatan, ţara a devenit şubredă, înapoiată, fisurată, colapsată. Căderea comunismului a produs doar o “democraţie de faţadă”, promovată de Ion Iliescu şi echipa sa. Această democraţie-paravan s-a menţinut multă vreme, făcând din România o ţară handicapată. Din pacate, analiza lui Tom Gallagher se opreşte la anul 2004: ce se petrece în România din 2005, vedem cu ochii noştri şi comparăm (este mai bine, mai rău?).
Surprinzător de problematicul capitol introductiv al cărţii sale pune pe tapet chestiuni care au obsedat destui analişti români, de la Eminescu şi Caragiale (publicişti), la Cioran sau Patapievici, de pildă (ca să parcurg, simbolic, mai bine de un veac). Eminescu era fanatizat în a percepe o Românie desangvinizată de corupţia liberalilor (inamicii săi politici, la vremea respectivă) şi grecilor (inamicii săi etnici; pe locul al doilea aflându-se evreii), văzând în corpul matriotic doar “bube” şi “răni”. România ca “mumă glorioasă şi blândă” era cloroformizată din cauza veneticilor. Şi pentru Caragiale, trupul românesc era unul “bubos” politic sau chiar un “cadavru sângerând”, fie din cauza veneticilor, fie din cauze interne (Caragiale nu era obsedat doar de culpa străinilor, chiar dacă aceasta este adesea pomenită). În articolul intitulat Rărunchii naţiunii, Caragiale propune o soluţie insolită, însă: aceea de harakiri, România fiind proiectată în ipostaza unui bărbat care, ca să se cureţe şi purifice, trebuie să îşi spintece burta pentru a extrage “puroiul” şi “lăturile” din sine. Să fie gestul de harakiri singurul capabil să igienizeze România actuală?

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on July 21, 2014.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: