Cerul înstelat deasupra noastră

Cerul înstelat deasupra noastră

Marta Petreu

          Ruxandra Cesereanu a studiat vreme de peste douăzeci de ani socialismul real românesc şi a publicat mai multe cărţi de referinţă despre acesta, începînd cu volumul despre literatura închisorilor şi terminînd cu volumul despre marea răsturnare sau revoluţia română, ajungînd un specialist recunoscut în probleme ale socialismului românesc. Transformînd toată această ştiinţă în proză, şi-a publicat acum, sub un titlul de invidiat şi rezonanţe… kantiene, Un singur cer deasupra noastră, un „roman“, spunea ea, istoric despre comunismul românesc. Prozatorii în general îşi documentează romanele pe care le scriu. Ruxandra Cesereanu nu numai că s-a documentat vreme îndelungată, cum deja am încercat să sugerez, ci, peste tot ce a scris, adaugă la sfîrşitul volumului său, drept documentare aparte şi anume pentru această carte, lista „surselor“. Şi, de asemenea, adaugă informaţia că a scris romanul anume pentru a le oferi studenţilor ei o mărturie epică despre comunismul românesc. Practic, ea a încercat să folosească forţa persuasivă a artei pentru a spune aceeaşi poveste pe care a mai spus-o o dată, în limbajul precis al cercetărilor istoriografice, doar, doar o să-i facă şi pe cei tineri să intuiască ceea ce am trăit şi simţit noi, cei care am vieţuit în vechiul regim, în legătură cu comunismul.
          Cartea este făcută din proze scurte, fiecare cu alt personaj. Iar prin lectura de la cap la coadă se alcătuieşte „romanul“, descrierea uneia şi aceleiaşi realităţi, lumea  românească de după al Doilea Război Mondial pînă la inclusiv evenimentele din decembrie 1989 şi puţin după. Pentru un om tînăr, care n-a trăit realitatea aceea, romanul este revelator şi tulburător. Pentru mine, şi presupun că şi pentru alţii care am trăit în timpul acela, romanul este insuportabil pur şi simplu, pentru că, cel puţin pe mine – care recad, cu o uşurinţă teribilă, în starea de teroare de dinainte –, naraţiunile mă poartă înapoi, în spaţiul acela fără nădejde din care abia am ieşit şi în urîţenia lui morală. 
          Despre ce scrie, concret, romanciera: despre Lucreţia, care-a fost în munţi, şi despre partizanii din munţi, despre profesorul Mărgineanu, despre celebrul Ţurcanu şi despre crimele înfăptuite atunci senin de către tot felul de inşi picaţi în mecanismul opresiv, despre copiii cu cheia la gît care văd minunea unei mandarine, despre spitalele psihiatrice, în ambiguitatea lor fundamentală, despre cenzori, despre Ceauşescu faţă în faţă cu logopedul şi cu scritorii, despre şoimii patriei, despre demolări, despre Elena Ceauşescu, despre greco-catolici şi despre bunicul ei, Vasile, mort la Roma, despre primul nostru preşedinte post-revoluţie, despre mineriade, despre Piaţa Universităţii şi aşa mai departe. Fiecare naraţiune este proiectată dintr-o perspectivă ambiguă şi, prozastic vorbind, greu de realizat: este naraţiunea unui autor omniscient care interferează cu monologul interior al personajului principal. Mai mult: şi naratorul omniscient, şi personajul care din cînd în cînd monologhează sînt blocaţi la un nivel infantil de cunoaştere a lumii şi de înţelegere a ei. Adică, nici naratorul şi nici personajul nu înţeleg tot şi nu cuprind cu înţelegerea decît părţi ale lumii în care se mişcă. Iar asta dă o senzaţie de infantilism şi de prizonierat al personajului într-o lume crudă, din care a văzut şi vede puţin şi din care înţelege şi mai puţin, şi în care legea morală a fost aruncată în aer, în favoarea alteia, a-morale sau i-morale, dat atotstăpînitoare. Prin această tehnică literară, Ruxandra Cesereanu creează un univers închis, sufoca(n)t, periculos – cum închisă, sufoca(n)tă şi periculoasă a fost lumea totalitară românească din care abia am ieşit.
          În această carte făcută din module independente, care pot fi citite şi separat, lectura întregului pune în valoare tonurile diferite pe care le are prozatoarea, foarte bune fiind acele capitole despre grotescul lumii trecute. Stilistic vorbind, deşi acest roman al Ruxandrei Cesereanu continuă tonalităţi din alte romane ale ei, el aduce şi un sunet nou, mai puţin răsfăţat-senzual, dimpotrivă: aspru, grotesc, sarcastic ş.a.m.d. Cred că e una dintre cele mai bune cărţi de proză din tot ce-a scris autoarea şi una dintre cele mai bune din anul editorial în curs.
          Titlul însuşi e o poveste, căci îmi place să cred că cerul de deasupra este acelaşi cu cerul – înstelat – al lui Kant; atîta doar că multe dintre personajele Ruxandrei Cesereanu au fost lipsite de partea a doua a sentinţei kantiene, de „legea morală în mine“. Am citit naraţiunea Ruxandrei Cesereanu ca o trimitere directă la problema responsabilităţii morale pentru experimentul sau experimentele totalitare prin care a trecut lumea, noi cu ea, în secolul trecut.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 11, 2014.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: