zapparea

Da, știu, este un barbarism (în română) să folosești un cuvânt precum zappare. Așa că îmi asum reacțiile critice de rigoare. Dar acum simt nevoia să utilizez acest verb.

Deci – zappez cu telecomanda variate posturi, panoramez tot soiul de talk-show-uri autohtone despre viața socio-politică din România.

Concluzia – mă simt mai bine printre animalele despre care se realizeaza documentare (pe diferite posturi), oricât ar fi aceste animale de violente, decât printre oamenii care discută (barbar, primitiv, grobian) la televiziunile băștinașe. Este mai sănătos și cinstit să ai de-a face strict cu animalele care nu au niciodată pretenția de a fi oameni.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 24, 2013.

3 Responses to “zapparea”

  1. Manipularea oamenilor prin media reprezintă un element definitoriu al ultimelor decenii. Îndeosebi televiziunea reuşeşte să atingă „performanţe” notabile în acest sens. Realitatea virtuală creată cu ajutorul imaginilor în succesiune şi mişcare constituie un substitut acceptabil al cenuşiului şi mizeriei cotidiene. Paradoxal este faptul că mulţi oameni ştiu că sunt minţiţi şi/sau influenţaţi sistematic prin programele tv, dar nu pot renunţa la acest drog. Responsabilitatea profesională şi morală a directorilor şi realizatorilor de programe de televiziune este imensă. Unii dintre aceştia fie sunt inconştienţi, fie împing cinismul dincolo de limitele imaginabile.
    Divertismentul mediatizat acaparează treptat toate tipurile de programe, iar acelea care se încăpăţânează să rămână conforme culturii autentice şi valorilor etice nu mai au rating. Este un joc periculos în care s-au angrenat mai toate televiziunile, cu precădere cele „generaliste”, iar tonul îl dau, invariabil, sexul, violenţa şi râsul grosier. Rezultatul „strategic” al acestei situaţii dramatice îl reprezintă deculturalizarea accentuată a publicului spectator, „spălarea creierelor”, în ultimă instanţă. În loc să înţeleagă mecanismele politice şi economice ale lumii în care trăieşte, individul este prostit sistematic, la ore de „maximă audienţă”.
    Tendinţa ireversibilă de tabloidizare a presei, mai ales sub impactul nociv al programelor de divertisment ale televiziunilor, demonstrează, pe de o parte, alunecarea fenomenului de manipulare în zona derizoriului, a prostului-gust total, iar pe de altă parte, efectul pervers al atrofierii dimensiunii ideologice pe care o înregistrează discursul public, în general şi media, în particular. Estomparea, în conştiinţa publică a mai tuturor statelor, a rolului educaţiei, ideologiilor şi chiar al ştiinţei a condus, iată, în ceea ce priveşte presa, la asemenea consecinţe hilare. Ceea ce altădată era „faptul divers” a ajuns astăzi ştire de primă pagină şi de prime-time. În legătură cu responsabilitatea pentru o astfel de stare de fapt, în afara legiuitorului, a instituţiilor şi a asociaţiilor având media ca obiect de activitate, precum şi a ziariştilor înşişi, oamenii ca atare au şi ei răspunderea lor, şi nu doar simbolică, pentru că urmăresc sistematic produse şi servicii „tabloide”. Fiind un drog spiritual, media creează dependenţă, sevraj şi tot cortegiul de manifestări negative ce însoţesc utilizarea unui drog.
    Un aspect subtil al tabloidizării media îl reprezintă recursul masiv la ficţiune. În cazul fericit, un produs sau serviciu de tip tabloid porneşte de la un element real, după care urmează ficţionalizarea rapidă, cu ingrediente care vin în întâmpinarea gusturilor îndoielnice ale publicului larg. Nevoia de senzaţional, cererea şi oferta de crime, sinucideri, violuri şi tâlhării demonstrează degradarea psihologică a societăţii, în ansamblu şi a indivizilor care o compun, în particular. Golul lăsat în minţi şi în suflete prin eliminarea culturii, a religiei şi a oricăror preocupări spirituale înalte trebuia umplut cu ceva, kitsch-ul fiind soluţia postmodernă atotcuprinzătoare.
    Conceptul de „infotainment”, care îmbină informarea cu amuzamentul, vine firesc în prelungirea tentei tabloide pe care media o abordează, din ce în ce mai mult. De la informaţia seacă, neutră, rece se trece la ambalarea acesteia cu „sclipici”, la specularea excesivă a picanteriilor despre oamenii politici şi de afaceri. Presiunea şi stresul care fac specificul vieţuirii moderne sunt, în felul acesta, diversionist atenuate, pentru a face suportabilă lumea sau, măcar, percepţia sa. Este interesant că această perspectivă ludică adoptată în legătură cu lucruri grave, serioase, cum sunt cele de natură politică şi economică, influenţează, indirect, şi pe cei în cauză, în sensul unei subtile deresponsabilizări a acestora faţă de domeniile pe care le conduc. Fără îndoială că acest lucru nu se întâmplă imediat, ci în timp, printr-o relativizare a importanţei chestiunilor majore. Trebuie coroborat acest aspect şi cu creşterea rolului „imaginii”, al campaniei sistematice şi interesate, duse în media, fie pentru promovarea anumitor teme şi produse sau servicii, fie pentru pregătirea mentală a populaţiei, în privinţa anumitor decizii importante, cu impact naţional şi internaţional.

  2. … ati scris un adevarat eseu, drept care ar trebui sa scriu si eu un eseu, ca sa va raspund…

    poate in postarile urmatoare va voi raspunde pas cu pas, cine stie 🙂

  3. This is a really good tip especially to those fresh to the
    blogosphere. Short but very accurate info… Thank you for sharing this one.

    A must read article!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: