ceva ce s-a încheiat cu multă vreme în urmă, iar pe de altă parte ceva ce nici nu a început

Revoluţia din decembrie a lăsat în urmă, în România, fotografiile unor morţi tineri, dezbrăcaţi şi schilodiţi, aşezaţi în coşciuge improvizate, în nişte lăzi. Imaginea aceasta a obsedat, fiindcă era incandescentă. Nu fusese revoluţia cuiva anume şi tocmai de aceea morţii aceia tulburau cu lumina lor stinsă brusc şi brutal. Nu te puteai despărţi de ei decât închegând, printre franjuri, zorzoane şi alte substanţe volatile, imaginea triumfală, confecţionat regală, a unei ţări pe cale de a se naşte din nou.  Sălaşul acestor tineri morţi şi sălaşul ţării nu erau diferite, nu erau opuse, ci se completau printr-o logică şlefuită cu un cuţit de măcelar. Erau morţii revoluţiei nişte făpturi care nu ştiuseră că posedă stigmate şi trupuri pieritoare, şi era sărmana ţară, o falsă stigmatizată? Amestecul era coroziv. Dar cum să te desparţi, pe de o parte de ceva ce s-a încheiat cu multă vreme în urmă, iar pe de altă parte de ceva ce nici nu a început, dar s-ar putea să fie pe cale să înceapă?

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 6, 2013.

2 Responses to “ceva ce s-a încheiat cu multă vreme în urmă, iar pe de altă parte ceva ce nici nu a început”

  1. Dacă mai reuşim să separăm impactul asupra noastră al violenţei virtuale de violenţa reală, atunci avem speranţa de a afla măcar unul dintre sensurile sacrificiilor de vieţi omeneşti întâmplate efectiv. Mă tem, însă, că pentru foarte multe persoane distincţia real-virtual (ficţional, imaginar, mediatic, potenţial) este tot mai greu de procesat mental, ambiguizând şi mai mult semiologia morţii, în general şi a morţii violente, în particular. Desensibilizarea accentuată a oamenilor, pe care o înfăptuieşte digitalizarea conduce, între multe altele tocmai la relativizarea şi instrumentalizarea fără precedent a semenului, a conştiinţei, a vieţii, a tot ceea ce are consistenţă reală şi perceptibilă. Revoluţia cognitivă actuală nu are doar finalitate epistemologică, ci modifică major percepţiile şi reprezentările noastre, în sensul unei dezumanizări desăvârşite, tehnice, atroce. Cât de mult aş dori să mă înşel!…

  2. cred ca si eu as dori sa va inselati, intrucat ma nelinisteste ceea ce ati scris mai sus!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: