zeii și noi/ noi și zeii

Pace să fie pe răzor sau cam așa ceva a citit o versificatoare  ridicolă din Cluj! Nu-i de mirare că oamenii au fugit ca potârnichile de la poezia rostită în stradă…

Așa încât problema se pune drastic. Cosmin, fiul de cinci/șase ani al unor prieteni ai mei, și-a întrebat părinții dacă oamenii mai cred în zei. I-am transmis și eu o întrebare băiețelului: dar zeii mai cred în oameni? Răspunsul lui a fost următorul: Da și nu. Poate noi nu mai credem în ei, deci nici ei nu mai cred foarte tare în noi.

Corect. Zeii în niciun caz nu mai au cum să creadă în oameni când cineva rostește un vers de tipul: Pace să fie pe răzor!

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on May 29, 2011.

3 Responses to “zeii și noi/ noi și zeii”

  1. Dar de ce, draga Ruxandra C.? Au nu e gradina domnului suficient de incapatoare? Mie mi se pare un vers cuminte, ba cu niscaiva valente suprarealiste. Imi imaginez de pilda un tablou in care Ceausescu spune intr-o bula “pace sa fie pe razor” si in jurul lui sa fie un macel infiorator(cum a si fost). Ma rog, se poate broda… suprarealismul e infinit. In aceeasi linie, imi vine in minte un film in care, pe fondul sonor al unui “love is all around us”, unii se killareau intre ei sangeros.Oricum, probabil ca pt poezie nu e chiar reinvierea ei, dar nici moartea ei. Zeii ne pot iubi in continuare, trebuie sa ne iubeasca, chiar in ciuda versurilor noastre proaste si a vietilor noastre anapoda. Daca nu ei, atunci cine? Daca nu noi, atunci cine? Fii tu poetul care aduce viata printre morti!

  2. daca dvs. sunteti satisfacut estetic de versul cu pricina – va priveste!

    dar eu nu sunt!

    prin urmare, nimic nou sub soare in divergenta de opinii si gust. pe lumea aceasta..

  3. Nu, nu ma satisface, ziceam insa ca e loc destul. Si de ce sa-i alungam pe zei, dupa care tanjim atat, doar pentru un vers prost, sau pt ani-lumina de versuri proaste(adica ani-intuneric)? Slava domnului ca sunt cele bune. Un calambur acolo, cum sade bine omului sprintar, treaca-mearga( O zei, unde erati cand s-au scris atatea lucruri proaste?), dar sa-i omoram cu mana noastra…am fi asasini- v-ati gandit la asta? Pot prea multe versuri proaste sa-l rapuna pe cel mai rabdator dintre zei? Cu siguranta(probabil de greata, nu cu totul), si asta se va vedea pe chipul asasinului. Daca zeii ar fi cu noi, am vorbi cu totii in versuri inspirate? Sau cei neinspirati care ar indrazni sa-si puna ilegitim cununa de poet ar disparea subit? Iata niste intrebari care mi-au trecut prin cap citindu-va si la care nu stiu sa raspund. Voiam sa va zic ca imi plac versurile dvs, cam contondente pe alocuri ce e drept, dar adevarate…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: