vară și mirosuri

Cum vine vara, mirosul gunoaielor devine acut: transpirațiile sunt loc comun, odoarea stătută nu este nici ea o excepție. Și, totuși, nasul omenesc (fizic și psihic) se obișnuiește cu orice. Cuvintele mele nu sunt strict legate de realitatea imediată. Social-politic, duhorile nu ne lasă în pace. Dar și sufletește, pestilența din jur poate fi o stare de a fi și a avea și a face.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on May 25, 2011.

3 Responses to “vară și mirosuri”

  1. pe lângă cel al dumneavoastră vă scriu un alt minunat exemplu de oglindire a societăţii contemporane:

    Să fie oare toate aceste puncte de vedere acte preferenţiale de reprezentare a vieţii ca o stare de agonie, o emanaţie a unor creatori cu simţurile dereglate, în maniera în care le vedea Rimbaud?

    Să fie, mai degrabă, o nouă formă de protest, de polemică virulentă cu toate măştile societăţii contemporane din epoca post-industrială, care preferă să se retragă într-un optimism artificial, într-un „sănătos râs american”, specific unei lumi dornice să-şi pudreze toate rănile evidente? Credem că da! Ce este oare întreaga lume a afişului din civilizaţia postindustrială, denunţată de atâta vreme de esteticianul Max Bense în scrierile sale?

    O lume a iluziei, a opulenţei deplin satisfăcute, a fericirii afişate la modul ostentativ. Priviţi afişele din staţiile de metrou din ţările occidentale. Un bărbat bronzat, surîzător, vorbeşte despre economiile sale. O tînără femeie, abia ieşită din apa mării, face reclamă unei emulsiuni împotriva ridurilor. O fată vag crispată se destinde înghiţind o pastilă ce-i ia ca prin minune durerea de cap.

    Şi-atunci, deodată îţi să te întrebi: oare în această lume a afişului unde sînt bătrînii, invalizii, leneşii, beţivii, declasaţii?

    Romul Munteanu, prefaţă la Beckett, Molloy.Nuvele.Texte de nefiinţă.Cum e Mercier şi Camier, ed. Univers, 1990, pag. 9

    Răspunsul meu ar veni imediat: sunt la noi, noi i-am preluat, schimbul s-a făcut, am dat societăţii occidentale oamenii noştri cei mai buni (cei răi se întorc oricum alungaţi de acolo), am luat în schimb toate năravurile, mentalităţiile unui consum exacerbat al acestui minunat “rîs american”.

    Scuze de intervenţia mea care a depăşit postarea dumneavoastră!

  2. *grenouille likes this.

  3. domnule scorchfield, nu m-am gandit la ipoteza pe care o puneti (si citati), dar s-ar putea sa aveti intru totul dreptate!
    hmmm…

    da, musiu grenouille ar exulta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: