Academia Cațavencu la începuturile sale (2)

Asumîndu-şi tradiţia caragialiană a pamfletului, dar mai ales pe cea argheziană, Academia Caţavencu face din zeflemeaua incendiară o profesiune de credinţă. Atunci cînd pamfletul este extrem şi excesiv, ziariştii de la Academia Caţavencu nu ezită să practice autoironia, aşa cum procedează, de pildă, Mircea Dinescu într-unul din editorialele sale (Între foarfecă şi urechea măgarului), în care se cataloghează a fi “măgar-şef” al săptămînalului. “Junii academicieni ai aşezămîntului Caţavencu n-au fost scutiţi, din păcate, de acea mahmureală publicistică ce urmează îndeobşte unei prelungite beţii a libertăţii. O cădere neîngerească în vulgaritate, o chioară încălcare a regulilor cavalereşti ale ironiei şi, iată, toga noastră pătată de sosuri a la Băcănia Mare /revista România Mare, n.n./ începe să-şi piardă conturul de aripă şi să imite, mai degrabă, ţîfnoasa ureche de măgar. Haideţi să acordăm şi măgarului o şansă şi să cerem scuze în numele său, iluzionîndu-ne că pe viitor nu îşi va mai înmuia copita în călimară”. Dacă Academia Caţavencu ar fi fost o revistă infamă de tip România Mare sau, mai tîrziu, Atac la persoană, Mircea Dinescu nu s-ar fi autoironizat şi nu şi-ar fi “urechiat” redacţia într-un editorial explicativ. Atunci cînd satira apelează, acumulativ şi leitmotivic, la registrul sexual, un alt ziarist, Liviu Mihaiu, justifică astfel – “În codul penal american există o definiţie: ‘Pornografia este acea reprezentare erotică lipsită de mesaj artistic’. Deci ceea ce contează de fapt este mai puţin ce spui, ci cum o spui”. Ziariştii de la Academia Caţavencu nu au tabu-uri, nici prejudecăţi, atacă orice instituţie şi personalitate considerate a fi defectuoase la nivelul societăţii româneşti în tranziţie, singurul criteriu de asalt fiind viciul public al instituţiei sau personalităţii respective, aşa cum singurul stil permis de revistă este insolenţa satirică. Revista a fost, cu toate acestea, incriminată ca abuzivă şi vulgară, o altă acuză fiind aceea de circ, de maimuţăreală. În faţa celui din urmă reproş, ziariştii de la Academia Caţavencu reamintesc, prin intermediul unei cititoare reale sau închipuite, spusele lui Darwin cum că omul se trage din maimuţă. Concluzia este: mai bine din maimuţă, decît din porci! Spiritul de circusanţi (satirici) este, de aceea, şi el asumat de ziariştii de la revistă, printr-o şarjă autoironică, dar cu morală în acelaşi timp: maimuţa este preferabilă porcului. Principala trăsătură a ziariştilor de la Academia Caţavencu este aceea de tricksteri, de păcălici ludici şi histrioni. Asumîndu-şi acest statut, ei sînt nişte pamfletari cu vocaţie şi, mai ales, nişte mucaliţi cu simţ teatral, care fac din pamflet un adevărat spectacol.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on April 7, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: