Ultima Românie (5)

Ce mai înseamnă astăzi a fi patriot? Ce mai înseamnă patriotismul? A îţi iubi ţara cu luciditate, nu orbeşte. A o grădinări raţional, nu pasional şi coleric. Fără steaguri de sărbătoare, fără prapuri de înmormântare, fără lozinci ori petarde. Patriotismul nu mai are neapărat sens pentru români. Dacă îi chestionezi pe stradă pe cei foarte tineri se vor amuza la această întrebare. Deşteaptă-te, române! e doar un cântec. Pentru mine, patriot este mai cu seamă cel care vede viciile ţării sale şi încearcă să le corecteze cu scalpelul unui chirurg etic. Ar fi prea simplu ca patriot să fie doar cel care îşi iubeşte ţara pur şi simplu: te naşti cu acest simţământ sau nu te naşti deloc cu el. Patriotul are nevoie mai ales de raţiune în judecata sa, care să cântărească lucrurile fără inflamare, fără patos. Patriotul ştie ce şi cât este ţara sa; de aceea, el încearcă să o amelioreze. Şi, de obicei, este nevoie de aşa ceva, aşa cum este nevoie de ironie şi satiră pentru a sancţiona defectele umane. Nu există patrie ori ţară perfectă. Patriotul autentic ar trebui să ştie acest lucru. Dar există patrii ori ţări perfectibile.

 

(this is the end…)

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 20, 2011.

5 Responses to “Ultima Românie (5)”

  1. Patriotismul ce induce angoasa existenţei este cel mai real, cel mai suplu în mişcarea filosofică -poate fi interpretat şi reinterpretat de nenumărate ori, patriotismul ce ţine de politic, de zona economică, de caste, de masonerie; devine cel mai frustrant, pentru că duce la apariţia trădării, abia după aceasta -după trădare apare existenţa individuală în măsura patriotismului.

    Pentru a nu fi judecat greşit vă dedic postarea:
    http://scorchfield.blogspot.com/2011/02/patriotism-si-existenta.html

    P.S. Rămân în ideea că suferiţi de patriotism şi de fapt asta este calea existenţei umane, eu v-am înţeles.

  2. sunt de acord cu spusele dumneavoastra atunci cand va referiti la o neliniste existentiala circumscrisa inclusiv patriotismului (sau acesta, patriotismul, este circumscris nelinistii existentiale – se poate si asa).

    si mi se pare binevenita problematizarea chestiunii tradarii! (ba chiar v-as face imbierea sa dezvoltati aceasta idee, mai putin obisnuita si indeajuns de provocatoare)

    a suferi de patriotism (sau suferinta patriotica) nu este totusi o maladie decat daca vom cautiona patriotismul macar partial in sens teleologic?!
    (hmmm, sunt doar relativ explicita, stiu aceasta)

  3. * fireste, m-am abtinut sa nu citez la final tot versul lui jim morrison (desi putea sa sune ca nuca in perete in contextul de acum)

  4. Nu am ataşat niciodată gradele de existenţă cu genialitatea umană, prin asta scriu că recunosc în Jim Morrison o mare existenţă, mai ales că-mi place muzica lor, a celor de “deschid uşi”. 🙂

    Despre “trădare” cu tot respectul voi încerca să scriu.

  5. atunci astept scrisul dvs., domnule scorchfield, in sensul descuierii de sens a tradarii (“patriotice”).

    nu stiu de ce am senzatia ca pregatiti un mini-eseu potpuriu din maxime simili-teatrale, care vor fi capabile sa ma convinga
    (nu, nu e deloc vorba de vreo captare a bunavointei!)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: