pamfletari uitați (astăzi, Eminescu)

Ca pamfletar, Eminescu poate fi taxat astăzi, printr-un americanism la modă, drept incorect politic: el a fost xenofob coleric mai ales împotriva grecilor liberali şi apoi a evreilor. Desfrîul corupţiei politice, politicienii-cocote, pornocraţia morală, orgia demagogiei au coagulat un efect de infecţie a naţiei, supralicitat de publicistul de la Timpul. Cînd patetic, cînd ironic-inflamat, Eminescu a funcţionat înăuntrul unei mistici a României şi a românismului, cărora le-a căutat rădăcinile într-o Dacie mitizată. Alergia lui la venetici şi-a căutat motivaţia într-o românofagie practicată de aceştia în scop degenerator şi uzurpator. Eminescu s-a temut de o posibilă metamorfoză a României într-o Americă dunăreană, Belgie a Orientului sau Eldorado al raselor străine. Veneticii reprezentau pentru el ideea de “gangrenă”, “gunoi” ori “putrejune”, pe care chirurgul şi autopsistul moral Eminescu se simţea dator să le sancţioneze. Patetismul său l-a făcut să corporalizeze imaginea României, mizînd pe efecte emoţionale: ţara era un trup desangvinizat, rănit şi bubos sau, în caz extrem, un cadavru mutilat. Naţionalismul lui Eminescu ajunsese să funcţioneze furibund în anumite cazuri. Percepţia acestei mînii de profet naţionalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a făcut pe Mircea Eliade să considere că, în secolul XX, dacă ar fi ajuns să trăiască și să fie ziarist, Eminescu ar fi putut fi un adept al extremei drepte româneşti.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 3, 2011.

3 Responses to “pamfletari uitați (astăzi, Eminescu)”

  1. avatarii ziaristului Eminescu…
    G.D. Ladima mi s-a părut cea mai apropiată realizare a unui Eminescu interbelic. probabil că inflamarea lui de atunci l-ar fi adus în pragul unei sinucideri. transistoric, aşa cum l-o fi văzut Eliade, pe siajul romantismului revolut, Eminescu ar fi fost prieten la cataramă cu Cioran, şi-ar fi procurat un pistol de la comuniştii din ilegalitate şi s-ar fi iubit pe ascuns cu o evreică ce ar fi devenit, eventual, celebră.
    nostalgia care deformează conformând figuri despre care s-a spus că nu s-au născut într-un timp care să le merite, iar mitul acestei nepotriviri cronotopice încă ne bântuie:)
    “era pe când nu s-a zărit”

  2. iscusit potret (sau contra-portret) si iscusit potpuriu!

  3. * portret

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: