Vinovăție și sancțiuni (4)

Amestecul de vinovăţii şi nuanţe prea rar diferenţiate în mass media (din pricina spectaculosului pripit şi a picanteriilor politice pe care mizează aceasta) a făcut ca aerul Dosariadei să fie mai degrabă unul sulfuros şi aburitor. Bănuieli şi suspiciuni au lansat în agora variate nume. Iar dezonoarea a dat târcoale pe la uşi doar ca să fie confecţionat un cenuşiu aluvionar, fără balanţa justă a adevărului şi a minciunii. Uneori mass media a fost doritoare să unifice culpele într-o magmă amorfă din care să reiasă ceva ce este pus continuu şi insidios pe tapet din 1990 încoace: toţi am fost vinovaţi în comunism, toată lumea a colaborat.

Or, lucrurile nu stau deloc aşa. A existat, adevărat, un colaboraţionsim pasiv, dar acesta nu poate fi cuantificat şi contabilizat şi nu are cum să fie sancţionat decât de propria conştiinţă a fiecăruia (atât cât mai funcţionează aceasta). Ceea ce trebuie să facă, însă, un stat democratic şi sănătos moral (sau în curs de însănătoşire) este să sancţioneze colaboraţionismul activ. Acest deziderat ar fi trebuit să alcătuiască nucleul Dosariadei, într-o ierarhie a culpelor, limpede şi stratificată. Şi supusă rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Apoi, de-abia, urmează lustraţia, ca sancţiune administrativă, iar apoi oprobriul moral, ca sancţiune aplicată de opinia publică, dar şi de propria conştiinţă. Se cuvine precizat că textul legii lustrației, așa cum a fost publicat în presă și propus în 2010, este formulat coerent și nuanțat, cea mai importantă precizare fiind chiar cea inițială – legea vizează limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile comuniste de putere.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 1, 2011.

5 Responses to “Vinovăție și sancțiuni (4)”

  1. mi se pare ca tot CNSAS-ul acesta s-a transformat intr-un instrument oportunist: cei care-l conduc aleg sa dea publicitatii doar anumite nume, persoane, nu m-ar mira nici ca informatiile sa fi fost folosite pt a santaja la un anumit moment…
    dar, pe langa asta, am inteles ca ar mai fi o problema: putem avea incredere in tot ceea ce este scris intr-un astfel de dosar de informator? nu exista si “note” contrafacute?
    Poate nu ar fi rau sa se dezbata public o strategie cu privire la abordarea trecutului, deja este un circ prea mare de care chiar si tinerii s-au saturat…

  2. da, sunt valabile toate aceste nelinisti, iar solutia decisiva, igienica-moral si terapeutica (in acelasi timp) nu apare de nicaieri…

  3. interesant articol !

  4. Fără îndoială că fără o ierarhizare corecta a răspunderii/responsabilităţilor, nu putem grada corect nici vinovăţia. Am recomandat şi eu, pe blogul meu, această abordare. Necesară mai ales atunci cînd circumstantele ne “ademenesc” să mixăm sentimente cu raţionamente, aspiraţii cu exigenţe, loialitate cu fidelitate ş.a.m.d.

  5. … ceea ce ne lipseste in “zona bastinasa” este institutia care sa ierarhizeze culpele si sa garanteze igienizarea morala!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: