Vinovăție și sancțiuni (3)

Aș relua chestiunea culpei informatorilor propriu-ziși cu toate nuanţele lor, fie că au colaborat din fanatism şi zel, apoi din oportunism şi laşitate ori fiindcă au fost constrânşi şi ameninţaţi. Dacă vreunii dintre aceştia au provocat, prin delaţiunea lor, daune materiale, fizice sau psihologice, ei trebuie să răspundă inclusiv penal. Cei care au turnat ”benign”, obligaţi fiind să dea declaraţii şi informări, fără să fie însă cauza (prin delaţiune) a începutului urmăririi şi persecutării celor turnaţi, ar trebui să sufere fie o pedeapsă administrativă (lustraţia), în cazul în care deţin funcţii politice, fie morală, atunci când nu ocupă asemenea poziţii publice. Vinovăția acestora din urmă nu poate fi trecută cu vederea, întrucât este reală, dar ea este cea de pe urmă (ultima) între gradele de vinovăţie stabilite până aici. De aceea, aceşti informatori care nu ocupă funcţii publice nu pot fi sancţionaţi decât moral. Oprobriul public este (eventual) singurul tribunal în ceea ce-i priveşte. Oprobriul public şi mai ales propria lor conştiinţă.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 31, 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: