episcopul Iuliu Hossu

 

 

În zilele 26-27 noiembrie 2010, la Cluj, a avut loc un simpozion omagial legat de figura episcopului greco-catolic (și mai apoi cardinal) Iuliu Hossu, organizat de Teologia greco-catolică din Cluj și de Biserica română unită cu Roma.

În însemnările sale despre închisoare (Credința noastră este viața noastră), episcopul greco-catolic Iuliu Hossu mărturiseşte o formă de rezistenţă prin christomorfoză (chiar dacă nu foloseşte acest termen). Este vorba de o christomorfoză nativă şi instinctuală. În ciuda represiunii, atmosfera lăuntrică a episcopului supus persecuțiilor și detenției este de comuniune şi de acceptare a calvarului în sensul de contopire cu Dumnezeu şi de înviere prin suferinţă. Iuliu Hossu se concentrează pe ideea de “praznic sufletesc” în detenţe; este o delicateţe luminoasă, dar puternică, în acelaşi timp, care consacră în episcop un războinic diafan, lucrînd la o dantelărie a credinţei rar întîlnită. Pe lîngă rugăciune, Iuliu Hossu mai găseşte o soluţie de a rezista: el rememorează programatic şi strategic peregrinările pe care le făcea în libertate prin eparhia sa, vizitele canonice, sfinţirile de biserici, predicile de sărbători, retrăind ceea ce numeşte “arhipăstorirea”. Este singurul deţinut de constiinţă la care am întîlnit această soluţie de rezistenţă inedită, prin care izbutea să evadeze din ţarcul de sîrmă ghimpată. În închisoarea de la Sighet, Iuliu Hossu recită în fiecare zi în gînd liturghia, adaptînd-o în funcţie de sărbători, sau chiar compune rugăciuni noi alături de ceilalţi prelaţi. Mişcarea este catabatică, dar mîntuitoare: “cu cît erau mai mari restricţiile la exteriorizare, cu atît coboram în adîncurile sufletului, tot mai adînc şi tot mai adînc, prefăcînd în sfîntă rugăciune tot ce trăiam în temniţa Sighetului şi oferind-o cu smerenie Domnului Iisus”. Rugăciunea este percepută ca “suprema universitate” şi “şcoală de aplicaţie”. Deşi, din smerenie şi gingăşie, nu a îndrăznit să se gîndească niciodată la sine ca la un “vas ales al lui Hristos”, Iuliu Hossu a fost cu prisosinţă tocmai aşa ceva. Memoriile sale despre detenţie alcătuiesc un al doilea Jurnal al fericirii, întrucît dulceaţa suferinţei însoţită de fermitatea cruciatului au putut fi întîlnite doar la N. Steinhardt. Cu menţiunea că memoriile lui Iuliu Hossu şi trăirile sale în detenţie se cuvin a fi înţelese chiar ca o formă de liturghie.

(În imagini, episcopul Iuliu Hossu la tinerețe, mai apoi în detenția la care a fost supus de comuniști și după detenție.)

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 28, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: