Neo-pupincurismul

În România de odinioară și de astăzi, pupincurismul (un cuvânt arhicunoscut, adaptat la ideea concretă de lingușeală cu efect vomitiv pentru spectatori) face parte din zestrea genetică a nației (sau măcar a unei jumătăți de nații, ca să nu hiperbolizăm), căreia i se adaugă zestrea genetică individuală. Fenomenul pupincurismului este detectabil în toate sferele, de la cea politică la cea academică, fiind deja un loc comun. O anvergură aparte a luat-o, însă, direcția academică a pupincurismului, prin ramificațiile sale abisal-amorale intelectualicește vorbind. Guduratul nu mai este fizic, ci în surdina unei intelighenții frustrate și co-interesate, cu râvna de a fi acreditată și recunoscută oficial, pentru a primi bani și onoruri. Acest neo-pupincurism nu este departe de neo-iobăgie, numai că, atâta vreme cât intelectualii cu pricina se simt confortabil și nu au vreo jenă, neo-iobăgia respectivă este agreată, dorită, solicitată chiar. Vivat neo-pupincurismul academic al intelectualilor băștinași! (sic!)

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 14, 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: