Ceauşescu (2)

 

Ceauşescu (2)

Unii actori ai evenimentelor din decembrie 1989 afirmă că Ceauşescu a fost capturat în 22 decembrie, dar nu s-a făcut public lucrul acesta ca să nu afle posibilele trupe fidele dictatorului. Alţii consideră că noii lideri ai Puterii negociau cu anumite facţiuni ale Securităţii şi că moartea lui Ceauşescu a fost decisă doar după ce aceste facţiuni au capitulat şi au acceptat schimbarea politică din România.

După unii (Petre Roman), ideea lichidării lui Ceauşescu i‑a aparţinut lui Silviu Brucan. După alţii (Andrei Kemenici, şeful gar­nizoanei de la Târgovişte), eminenţa cenuşie a procesului Ceauşescu a fost generalul Victor Atanasie Stănculescu. În sfâr­şit, există voci care susţin că dirijorul din umbră al procesului cuplului Ceauşescu a fost aventurierul Gelu Voican‑Voiculescu, cooptat în echipa Iliescu.

Există câteva lucrări publicate care se ocupă aproape exclusiv de procesul şi execuţia dictatorului român, având ca martori actori ai evenimentelor petrecute la garnizoana de la Târgovişte. Două dintre acestea îi aparţin lui Viorel Domenico (După execuţie a nins, 1992 ; Ceauşescu la Târgovişte. 2225 decembrie 1989, 1999). În prima carte sunt intervievaţi cei opt paraşutişti care au alcă­tuit plutonul de execuţie a cuplului Ceauşescu, precum şi o serie de ofiţeri din garnizoana de la Târgovişte. Unii dintre cei din urmă consideră că presiunea psihologică asupra unităţii militare era menită să împingă la linşarea cuplului Ceauşescu, astfel încât autorităţile de la Bucureşti să nu mai aibă în grijă vreun proces (relativ legal), iar Ceauşescu să fie lichidat fără ca vreun oficial să fie responsabil de acest lucru (Domenico, 1992, pp. 112‑113). De altfel, în garnizoană domnea confuzia : mulţi ofiţeri simţeau, pe de o parte, că îl trădau pe comandantul lor suprem, dar pe de altă parte voiau să fie de partea poporului şi a revoluţiei : „Au fost multe momente [declară un martor, n.m.], multe, foarte multe, ore întregi, când oricine putea să‑l salveze sau să‑l suprime pe Ceauşescu” (Domenico, 1992, p. 119). Apoi, în cele din urmă, lucrurile s‑au limpezit şi toţi ofiţerii, întreaga garnizoană s‑a delimitat de Ceauşescu, deşi acesta era coman­dantul suprem al armatei. În Ceauşescu la Târgovişte… (1999), Domenico îl intervievează pe generalul Andrei Kemenici, cel care i‑a avut în custodie, la garnizoana târgoviş­teană, pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Kemenici declară că, în perioada 22‑25 decem­brie 1989, în România ar fi existat mai multe centre de putere care îşi disputau întâietatea asupra vieţii ori morţii cuplului Ceauşescu. Existau următoarele variante : 1. execuţia cuplului să aibă loc în incinta unităţii, dar fără proces ; sau 2. cuplul dictatorial să fie predat unei comisii a noilor auto­rităţi, care să procedeze la organizarea unui proces – în orice caz, precizează Kemenici, încercarea de readucere la putere a lui Ceauşescu era exclusă. Până la urmă, cuplul a avut parte de un proces condus de o comisie extraordinară alcătuită din membri ai noii Puteri, dictatorul şi soţia sa fiind executaţi apoi în incinta unităţii. Kemenici afirmă că, până la acest final, din afara şi din interiorul garnizoanei au avut loc tot felul de diversiuni, astfel încât cuplul să fie executat fără proces ; cazarma a fost atacată de câteva ori în timpul în care dictatorul şi soţia lui s‑au aflat acolo, dar fără să existe un scop precis al respecti­velor atacuri.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 28, 2009.

One Response to “Ceauşescu (2)”

  1. Dintre toate tarile comuniste, Romania e singura care are incerta caderea comunismului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: