Ceauşescu (1)

Ceauşescu (1)

Nicolae Ceauşescu a fost un dictator lipsit de scrupule, înzestrat cu o viclenie ţărănească şi o ambiţie de putere nemăsurată. Şi-a înlăturat cu abilitate rivalii şi s a înconjurat strategic de propria i familie, repartizată în posturi cheie. Comunismul pe care l-a promovat a fost unul de tip tribal. La fel ca orice lider comunist, Ceauşescu a ajuns la putere ca subordonat al Moscovei ; însă, la jumătatea regimului său şi spre final, a jucat cartea naţionalismului, din motive de tactică externă şi internă : la început, pentru a seduce Occidentul, oferind imaginea unui comunist independent de Moscova, la sfârşit, pentru a încerca să deturneze atenţia românilor de la dezastrul economic şi sărăcia extremă din ţară, dar şi pentru a para influenţa gorbaciovismului – un comunism reformat, faţă de care dictatorul român avea alergie. În timpul procesului fulger ce i-a fost intentat lui şi soţiei sale, Elena, în decembrie 1989, Ceauşescu s-a dovedit a fi un individ autist, închis în clişeele sale de dictator, pe care nu l-a interesat niciodată cum trăiesc românii şi care sunt nevoile lor. Două obsesii au fost vizibile în timpul procesului : credinţa sa că explozia populară se datorează exclusiv unui complot dublu (extern şi intern) şi dorinţa de a fi lăsat să vorbească în faţa „clasei muncitoare”, pe care o credita în continuare ca fiindu-i aliată. Înainte de prăbuşirea regimului său, în şedinţele CPEx, Ceauşescu, cel puţin la nivel verbal, s-a dovedit a fi însă un şef de stat dispus la orice fel de măsuri extreme de represiune împotriva propriului popor. Procesul care i-a fost intentat a fost considerat – de către analiştii din ţară şi din străinătate – o catastrofă juridică, o mascaradă, o piesă absurdă, un asasinat politic. Procesul a fost expeditiv şi sumar (prin procedură fulger, cum formulează juriştii), caracterul său fiind motivat de stresul şi fondul tensionat al revoluţiei încă în desfăşurare, de aici calificativul de “revoluţionar” care i-a fost acordat, deşi extrem de rar. A fost vorba de fapt despre un “linşaj juridic”, “ultimul proces stalinist din istoria Europei”, de o “crimă prin justiţie” şi nu de un “tiranicid revoluţionar”. Constantin Lucescu (Procesul Ceauşescu. Soluţie justiţiară a unui moment istoric, 1997), implicat ca apărător al dictatorului, susţine că şi în cazul în care Ceauşescu ar fi fost judecat normal (adică nu printr o procedură fulger şi nu neapărat de către un tribunal excepţional), iar procesul său ar fi durat ani de zile, tot nu s-ar fi aflat nimic în plus faţă de ceea ce dictatorul a declarat la proces, întrucât Ceauşescu era obsedat de o singură idee, aceea că revolta populară fusese pusă la cale de „agenturile străine” din Est şi din Vest, sprijiniţi de “trădători de ţară” !

Pentru analiza mitului şi cultului lui Ceauşescu recomand următoarele cărţi: Mary Ellen Fischer, Nicolae Ceauşescu: A Study in Political Leadership, Lynee Rienner Publishers, Boulder and London, 1989; Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauşescu, traducere de Iulian Vamanu, Cuvânt înainte de Dan Berindei, Prefaţă de J. F. Brown, Editura Polirom, Iaşi, 2003; şi mai ales Adrian Cioroianu, Ce Ceauşescu qui hante les Roumains. Le mythe, les réprésentations et le culte du Dirigeant dans la Roumanie communiste, avec une Préface de Bogumil Jewsiecwicki, Éditions Curtea Veche – L’Agence Universitaire de la Francofonie, Bucarest, 2005. Monografia lui Adrian Cioroianu este utilă tocmai pentru că analizează mitul şi mitificarea dictatorului român, prin intermediul a câteva concepte aplicate: carismă, cultul personalităţii, putere, reprezentare, cultură politică, mit (Tatăl Naţiunii), legimitate, degenerescenţă a mitului (Ceauşescu-ţigan, Ceauşescu-vampir, de pildă). Menţionez aici şi o carte de altă factură decât istorică, politologică, ştiinţifică, o carte de amintiri despre familia Ceauşescu, utilă întrucât indică nu doar defectele, ci şi normalitatea în intimitate a cuplului Ceauşescu: Maria Dobrescu, La curtea lui Ceauşescu. Dezvăluirile Suzanei Andreiaş despre viaţa de familie a cuplului prezidenţial, Editura Amaltea, Bucureşti, 2006.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 15, 2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: