matei calinescu (1)

Matei Călinescu in memoriam (1)

(despre Mircea Eliade şi I.P. Culianu) – fragmente dintr-un dialog din 2002

R.C.: În cartea Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii aţi afirmat că încercînd să-i înţelegeţi pe Eliade şi pe Culianu, încercaţi, în acelaşi timp, să vă înţelegeţi şi pe dumneavoastră. În ce măsură, deci, Eliade şi Culianu, analizaţi de Matei Călinescu, trimit cititorul chiar la identitatea dumneavoastră de eseist, comparatist şi memorialist?

M.C.: Cartea mea e, într-un fel, o scriere “ocazională” în sensul că s-a născut din încercarea de a aşterne cîteva pagini de amintiri despre Ioan Culianu, pentru un volum colectiv omagial. Dar despre Culianu, s-a dovedit curînd, nu puteam scrie fără să vorbesc şi despre maestrul lui recunoscut şi multă vreme adorat, Mircea Eliade. Iar cu Mircea Eliade avusesem, după plecarea mea din România în 1973, o relaţie intermitent mai apropiată sau mai detaşată, dar mereu fascinantă, punctată de numeroase vizite la Chicago şi de revederi cu el şi cu soţia sa, vara, la Paris, ca şi de un număr de eseuri despre opera lui, publicate de-a lungul anilor (dintre care trei, apărute între 1979 şi 1988, figurează în Addenda volumului). Aproape fără să-mi dau seama, cele cîteva pagini despre Culianu s-au înmulţit pînă la o sută, apoi la două sute, apoi… La un moment dat m-am oprit şi am început să tai necruţător şi să rescriu – unele părţi au fost rescrise şi condensate, sper că nu se vede, de trei sau chiar de patru ori. Aşa am ajuns la cele o sută de pagini ale “eseului memorialistic”care dă titlul cărţii. Dimensiunea autobiografică e, cred, vizibilă chiar şi în paginile de pură exegeză critică: un cititor atent (mai degrabă ideal decît real, căci rari sunt cititorii atenţi, şi încă mai rari cei care parcurg atent o scriere recentă) va observa, bunăoară, că (re)lectura povestirii Nouăsprezece trandafiri e, de fapt, povestirea a trei lecturi, ilustrînd trei momente din autobiografia mea de cititor. Da, felul cum citim ne exprimă şi orice lectură serioasă poate fi – o ştim de la Proust – şi principiul unei lecturi de sine. Ce am încercat să înţeleg despre mine însumi scriind această carte? Între altele, multe altele, mai mărunte sau mai importante: de ce pînă la urmă n-am scris cartea despre literatura lui Eliade pe care proiectam s-o scriu în anii ’70? Motivul principal, aşa cum îmi apare el astăzi, este că multă vreme nu mi-am dat seama de caracterul deliberat enigmatic, precis ambiguu (nu e un paradox) şi, aş zice, calculat “anamorfotic” al literaturii lui Eliade începînd cu Nuntă în cer (1938) şi mereu mai dezvoltat în povestirile fantastice de după 1945. Simţeam că îmi scapă ceva, ceva poate important, eram mereu nemulţumit de interpretările mele. Dar oare astăzi sunt mai avansat? Căci enigmele lui Eliade, de multe ori ascunse cu mare grijă şi ingeniozitate (ca în Nouăsprezece trandafiri), nu se deschid decît spre alte enigme şi mai greu descifrabile.

R.C.: În ce măsură consideraţi că Ioan P. Culianu este ultimul erudit român ? Cum vă raportaţi la punctul de vedere al lui Ted Anton care, în cartea sa despre Culianu, îl proiectează pe acesta ca pe un fel de mag postmodern? Consimţea oare Culianu însuşi la perceperea sa într-o mantie misterioasă? Era, în felul său, un eretic extravagant?

M.C.: Interesant în legatură cu cartea lui Ted Anton mi se pare faptul că Ted Anton însuşi a fost sedus de personalitatea lui Culianu după moartea acestuia – pentru că nu-l cunoscuse în viaţă. Tînăr profesor de “creative writing” (non-fiction: adică eseu, jurnalistică specializată), el a scris, la început, despre Culianu datorită exclusiv caracterului senzaţional al asasinării acestuia, istoric al religiilor împuşcat în plină zi într-un W.C. din localul facultăţii de studii teologice a Univesităţii Chicago. De România sunt sigur că nici nu auzise. După aceea însă a petrecut cinci ani luînd interviuri de la cei care cunoscuseră pe Culianu, mergînd pe urmele lui, călătorind în România, învăţînd despre religii, Eliade, comunismul lui Ceauşescu, Legiunea Arhanghelului Mihail etc. În cele din urmă Anton s-a lăsat “contaminat” de preocupările intelectuale ale Culianu din ultima perioadă şi a început să fie interesat de “noile ştiinţe”, inclusiv ştiinţa cognitivă care-l fascina pe Culianu, – pe acel Culianu care lansase revista Incognita, dedicată noilor epistemologii şi modele ale conştiinţei şi cunoaşterii. Pe această linie, Anton a publicat recent un volum de articole despre reprezentanţi ai ştiinţelor “de vîrf”, cum ar fi genetica şi cartarea genomului (Craig Venter), ştiinţa creierului (Susan Greenfield), ecologia (Gretchen Daily) sau studiile despre originea vieţii (Carl Woese) etc. (vezi Bold Science: Seven Scientists Who Are Changing Our World, 2002). Nu ştiu dacă Anton îl vedea pe Culianu chiar ca pe un “mag postmodern”, dar e evident că-l interesau, ca pe orice jurnalist, mai ales aspectele excentrice sau insolite ale personalităţii pe care o evoca. Culianu însuşi, aşa cum l-am cunoscut eu, nu flutura nici o mantie (romantic sau postmodern) misterioasă, era un om mai degrabă timid şi adeseori retractil în societate, deşi foarte îndrăzneţ în idei. Cu studenţii era prietenos, apropiat, jucăuş, şi-i plăcea, după mărturia lui Anton, nu numai să le facă teorii erudite despre divinaţie, dar şi să le dea în cărţi sau să le ghicească în palmă, neevitînd subiectele erotice –“văzuse” bunăoară că o studentă era implicată într-un triunghi erotic şi o sfătuise să iasă din el (studenta fusese uluită de clarviziunea lui). N-aş zice că el era un “eretic extravagant” la modul spectaculos; era uneori extravagant dar totdeauna cu o anumită modestie–o modestie ca stil social, aş zice–în perfect contrast cu tonul uneori virulent din articolele sale politice româneşti. Altfel, era un “eretic” sau un “disident” intelectual în raport cu mai toate ortodoxiile constituite, dar nu încerca să convertească sau să deconvertească pe nimeni (“ereziile” lui erau mai degrabă convingeri personale singularizante).

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on September 25, 2009.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: