Securitate

Fortăreaţa fisurată a Securităţii

Un colectiv de cercetători de la CNSAS a publicat acum o vreme la Editura Nemira volumul “Partiturile” Securităţii. Directive, ordine, instrucţiuni. 1947-1987 (documente editate de Cristina Anisescu, Silviu B. Moldovan, Mirela Matiu; studii şi note de Cristina Anisescu şi Silviu B. Moldovan, glosar de termeni – Cristina Anisescu).

Voi începe cu sfârşitul acestei cărţi, anume cu glosarul foarte necesar de termeni din care cetăţeanul român ignorant (sau imatur) află exact ce înseamnă (dau doar o listă minimală): agent, bază de lucru, candidat de recrutare, casă conspirativă, colaborator, conspirativitate, deconspirare, dezinformare, dosar de problemă, dosar de urmărire, dosar de verificare, dosar de reţea, filaj, infiltrare, informator, informator necalificat, informator calificat, munca cu agentura, notă informativă, nume conspirativ, ofiţer de legătură, persoană de încredere, persoană de sprijin, recrutare, rezident, sursă etc. Acest dicţionar concentrat şi foarte util permite o alfabetizare stringentă chiar şi pentru cine nu are nici o noţiune despre cum a funcţionat şi ce a fost Securitatea – organul de represiune în comunismul românesc.

Dacă Marius Oprea în deja clasica sa lucrare Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente (2002) a prezentat cronologia naşterii şi funcţionării la nivel de teroare a Securităţii, cartea de faţă conţine o descriere administrativă şi logistică a felului în care Securitatea s-a autogestionat pe teritoriul românesc. Nu în zadar două treimi din carte sunt alcătuite din documente variate, care explică structura administrativă şi operativă a organului de represiune. Aflăm astfel care sunt directivele mai întâi ale Siguranţei ce se va preschimba apoi în Securitate; aflăm pe îndelete toate detaliile birocratice ale acestui Stat în Stat, într-o listă foarte nuanţată şi ramificată, după cum urmează: instrucţiuni cu privire la munca de contrasabotaj; ordine de preîntâmpinare a actelor de diversiune la înfiinţarea gospodăriilor agricole colective; directive legate de munca cu agentura; directive pentru organizarea şi conducerea muncii informative la sate; directivă referitoare la evidenţa operativă a “elementelor duşmănoase” din RPR (în 1951); instrucţiuni referitoare la organizarea şi funcţionarea birourilor şi secţiilor de evidenţă din cadrul Regiunilor de Securitate; ordinul ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Drăghici, către Direcţia de Miliţie a regiunii Timişoara, referitor la “lichidarea şi distrugerea bandelor, bandiţilor şi fugarilor” (14 august 1952); directiva din 1953 privind munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului Securităţii Statului; directiva referitoare la cenzura secretă a corespondenţei (din 20 martie 1954); directiva privind arestările şi percheziţiile ce se efectuează de organele Ministerului Afacerilor Interne (1955) – astfel de documente variate sunt transcrise şi cronologizate până în 1987! Mai există, de altfel, în această carte o serie de tabele, borderouri, anexe, procese verbale tip, formulare de angajament de informator (necompletate, dar mostră) etc., astfel încât totul să fie înţeles de oricine. Astfel încât oricine să priceapă că nu a existat decât o Securitate negativă, niciodată vreuna pozitivă (în ciuda mitului pe care instituţia cu pricina a râvnit să îl încetăţenească…)!

Cristina Anisescu realizează un capitol special despre informator: este vorba despre un portret generic-administrativ al acestuia, lucru mai mult decât necesar în contextul fostei şi actualei Dosariade (dacă va mai fi existând vreo Dosariadă)! Mi-aduc aminte, cu acest prilej, de portretul emblematic şi expresiv prin grotescul său, pe care Pintilie Bodnarenco (primul şef al Securităţii, un dur coleric, cunoscut sub numele Gheorghe Pintilie) i-l face informatorului în 1950, informatorul fiind unealta securistului, o unealtă tăioasă (înrudită, după cum se va vedea, cu briciul ori strungul), dar vie, un om-unealtă: “fiecare meseriaş, fiecare doctor, orice om are o sculă şi de scula lui se îngrijeşte, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că avem şi noi o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noştri, să ştim cum să muncim, să vedem cu cine avem de-a face. Aşa cum muncitorul are grijă de scula lui, aşa avem şi noi de informatori – şi noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult” (precizează Bodnarenco, figură patibulară de securist carierist, asasin al lui Ştefan Foriş, unul din rivalii lui Gheorghiu-Dej). Grijuliu faţă de racolarea şi prelucrarea informatorului, Pintilie Bodnarenco intuieşte că securistul fără informator ar fi lipsit de mîini şi picioare, ar fi, adică, un handicapat. De aceea, el insistă pe rolul de “sculă” al informatorului, respectiv de “sculă vie”: “la frizer este sculă moartă, la strungar la fel, la noi este sculă vie, trebuie să-i dăm mai multă atenţie” (Marius Oprea, Banalitatea răului, pp. 134, 151).

Nu în zadar am înşirat, până acum, termeni şi liste; şi nu în zadar am reamintit portretul informatorului, aşa cum l-a făcut una din brutele (şi în acelaşi timp eminenţele cenuşii) notorii de la conducerea organului de represiune: “Partiturile” Securităţii este o carte kafkiană, în felul ei, un frisonant Tabel Mendeleev despre Securitate, un soi de thriller administrativ.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on November 13, 2008.

One Response to “Securitate”

  1. Te-am mentionat pe blogul meu printr-un comentariu facut de tine la adresa unui roman citit de mine, pentru ca sa aflu ulterior ca si tu ai blog si ca, culmea, impartasim aceeasi tema wordpress (ChaoticSoul).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: