mankurtul

Mankurtul

Se foloseşte adesea cuvântul mankurt, în necunoştinţă de cauză (deşi legat de chestiunea spălării creierului), întrucât puţină lume ştie de unde provine cuvântul cu pricina. El îi aparţine scriitorului kirghistanez Cinghiz Aitmatov (dispărut în 2008) care în romanul său O zi mai lungă decît veacul (apărut şi la noi, în 1996, la Editura Univers) construieşte legenda mankurtului. Am să o repovestesc şi eu aici, pentru a lămuri chestiunea, dar şi pentru că este o poveste tristă.

În bătălia pentru stăpînirea pămîntului din stepă, neamul juanjuanilor se purta sălbatic cu robii luaţi prizonieri. Aceştia erau supuşi următoarei cazne: capul lor era ras, firele de păr rămase după radere erau smulse, pe cap fiind aplicată piele de cămilă bătrînă, proaspăt înjunghiată. Prizonierii erau apoi expuşi la soarele torid, astfel încît pielea de cămilă să acţioneze ca o menghină, ca o cască schingiuitoare. Majoritatea victimelor nu rezistau supliciului şi mureau. Cei care supravieţuiau îşi pierdeau identitatea şi memoria, robotizîndu-se şi devenind robii perfecţi ai juanjuanilor. Singurul lucru de care avea nevoie mankurtul era o hrană minimă, în rest nimic nu mai conta. Pielea de cămilă, numită şiri, strîngea capul ca o coroană de fier; sub această piele firele de păr se chirceau la creştere şi împungeau capul, de parcă victimei i-ar fi fost bătute cuie în creştet. Robii mankurtizaţi deveneau oameni-obiecte, pierzîndu-şi complet memoria, uitîndu-şi numele şi chiar uitînd să vorbească. Uitîndu-şi numele şi identitatea, robii supravieţuitori torturii considerau că au un singur nume şi că fac parte dintr-o singură familie, aceea a mankurtului. Legenda narată de Aitmatov mai spune că Naiman-Ana (mama) a vrut să îi redea fiului său Jolaman identitatea pierdută în urma mankurtizării, dar acesta, nemaiştiind cine este, şi-a ucis mama. El a ucis-o mecanic, fără a mai conştientiza matricidul, întrucît conştiinţa şi identitatea îi fuseseră demolate prin mankurtizare. Pielea de cămilă şiri poate fi înrudită cu alte cîteva instrumente de tortură: coroana de fier (folosită de Inchiziţie) şi picătura chinezească. Mankurtizarea este echivalentul fizic al spălării creierului: o dată mankurtizată, victima nu mai trebuia supravegheată, pentru că îndeplinea cu o supunere totală tot ceea ce i se pretindea. Sugestia lui Cinghiz Aitmatov este aceea că în societatea comunistă individul este un mankurt depersonalizat, la comanda autorităţilor. Dar mankurţi există, din păcate, şi în postcomunism, destui şi cu diferite nuanţe. Iar matricea nu este neapărat politică: există mankurţi media, mankurţi show-biz etc.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on September 4, 2008.

One Response to “mankurtul”

  1. la multi ani
    an nou fericit

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: