presa comunista (6)

Scânteia (1944-1950)

presa comunistă (6)

 

Linşarea mediatică a lui Arghezi

 

 

Voi lua ca studiu de caz, în cele ce urmează, linşarea mediatică a lui Tudor Arghezi, care a fost menită să catalizeze anexarea poetului, mai tîrziu, la ideologia comunistă. În perioada 1945-1948, Tudor Arghezi este unul dintre cei mai atacaţi scriitori, într-un registru ritualic-abject. Mai întîi fiindcă el nu putea fi incriminat prin acuze simpliste ca “agitator fascist” sau “sabotor”, neputîndu-i-se fabrica un proces politic. Apoi fiindcă Arghezi sancţionase curajos, la început, abuzurile noului regim comunist instaurat. În al treilea rînd, fiindcă era un pamfletar redutabil, cu o vînă demolatoare invidiată de comunişti. De aceea, i s-au fabricat procese literare (dar cu miză existenţială) într-o ierarhie pe care o voi prezenta concis aici.

La început, Puterea comunistă a încercat să şi-l ataşeze pe Arghezi, care, însă, nu se lăsase anexat imediat. Era, la vremea aceea, un scriitor periculos lingvistic, prin verva-i nimicitoare, dovedită în pamflete, care sancţiona cu aciditate performantă. Atacul frontal împotriva lui vine în 1945 din partea deja pomenitului Miron Radu Paraschivescu (“Un impostor: Tudor Arghezi”, România liberă, III, nr. 172, 21 februarie 1945), care-l decretează pe Arghezi nul şi avorton (“statura lui de bărbat şi cetăţean nu întrec cu nimic dimensiunile literei şi a gândacului în care e meşter”), “parvenit al condeiului”, “trădător al ideii”. Într-o altă serie de incriminări, Arghezi este catalogat “rău cetăţean şi mincinos tovarăş”, apoi “poetul tuturor abdicărilor şi laşităţilor”. Urmează, apoi, acuze fără precedent, care lovesc în natura masculină a lui Arghezi, catalogat drept tată denaturat şi individ lipsit de bărbăţie. Este incriminat că ar fi tată denaturat (iresponsabil), întrucît îl preferă pe fiul său al doilea (Baruţu), considerat un mediocru, fiului său dintîi, Eli Lotar (proiectat ca fiu risipitor, dar revoluţionar). Prin asemenea speculaţii se dorea lovirea în rădăcina fiinţei lui Arghezi, anulat patern. Dacă Arghezi nu putea fi mînjit cu “bube, mucegaiuri şi noroi”, întrucît acestea erau considerate deja a fi estetice, el trebuia nimicit altfel. M.R. Paraschivescu mizează pe lichidarea ca bărbat a lui Arghezi, cel puţin în latura sa paternă. Eli Lotar (revoluţionarul şi fiul cel dintîi) reprezenta, în această ecuaţie simbolică, pe “fiii” comunişti, bastarzi, pe care Arghezi nu îi recunoştea deocamdată. M.R. Paraschivescu şi Puterea comunistă (maşinăria falică) încearcă, de fapt, să-l castreze pe Arghezi: cum castrarea nu putea avea loc fizic, ea va fi oficiată verbal. Dar castrarea are loc şi la un alt nivel mental, Arghezi fiind cenzurat inclusiv în funcţia sa de pamfletar imbatabil. Paralizîndu-l, Puterea încearcă să-i preia energia lingvistică, bărbăţia verbală, şi o face într-un mod violent. Regele bătrîn nu este ucis, ci devirilizat de o generaţie alterată de tineri războinici care abordează orice mijloace pentru a-l deposeda de bărbăţie pe fostul rege.

 

 

          Ceremonia nu se încheie aici, fiindcă, un an mai tîrziu, acelaşi M. R. Paraschivescu (de data aceasta în Scânteia) îl va declara pe Arghezi ratat şi estropiat, ca şi cum castrarea simbolică oficiată în 1945 ar fi fost perimată sau nedesăvîrşită. Ceea ce urmează se ştie deja: articolul, publicat în serial (Scânteia, nr. 1013, 1014, 1015, 1016, 5-7-9-10 ianuarie 1948), “Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei” de Sorin Toma. Încă o dată, Puterea simte nevoia să-l atace pe Arghezi, dar nu oricum, ci prin tehnica fecalizării şi a registrului putrefact. Sorin Toma laudă parţial începuturile proletare ale lui Arghezi, înainte de a-l detrona, obiectînd apoi tăios că lectura poeziei argheziene este precum contactul cu “balele otrăvitoare ale unei jivine monstruoase”. Apoi, îl psihanalizează ideologic pe Arghezi ca renegat şi angoasat (dominat de psihologia înfrîntului şi de cultul morţii). Este de menţionat, de altfel, tonul serios, ştiinţific, cu care Sorin Toma încearcă să demonteze şi să deconstruiască poezia argheziană. El detectează un “manierism găunos” la autorul incriminat, precum şi “aspectele bolnăvicioase ale realităţii”. Atacul îşi atinge apogeul atunci cînd funcţia poeziei argheziene este decretată a fi una de “bordel”, prin poemele “afrodisiace” din Flori de mucigai, care “excită” cititorii bolnavi. De-abia în final, Sorin Toma deconstruieşte aşa-zisul limbaj mahalagesc şi trivial al poetului, apoi presupusa putrefacţie (“cloacă de cuvinte” şi “cloacă de idei”), inventariind o serie de cuvinte considerate orduriere din poezia acuzatului. Concluzia: Arghezi este un pestilenţial; el emană miasmă, asemeni poeziei sale, prin urmare este un cadavru. Soluţia este propunerea şi găsirea unui vaccin anti-Arghezi. Tot în final, Sorin Toma îl compară pe Arghezi cu Picasso care folosise, ca material artistic, excrementele. Ca artă burgheză, poezia argheziană este fabricată într-o “leprozerie”, devenind un “fenomen patologic” şi producînd “contagiune”. Mă întorc acum la începutul acestui scurt studiu de caz: miasmatic şi descompus, Arghezi este proiectat a fi un cadavru căruia îi mai cresc doar unghiile şi părul. În locul poetului detronat se va ridica steaua lui A. Toma, nimeni altul decît tatăl lui Sorin Toma, o fantoşă prizată de regimul comunist. “Castrat” ca bărbat-tată şi văzîndu-şi supusă poezia unui atac excremenţial, cum ar spune psihanaliştii, Arghezi are să tacă o vreme, dar, după un timp, va accepta pactul cu Puterea. Maşinăria falică a funcţionat cu prisosinţă în cazul său, dar nu prin viol, ci printr-o castrare cu ceremonial.

 (acest eseu face parte din volumul Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, 2003)

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 12, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: