presa comunista (4)

Scânteia (1944-1950)

presa comunistă (4)

 

Colţi şi gheare. Mîrîituri.

“A lichida” şi variantele sale

 

       

          O altă mostră de vocabular agresiv prin care se încearcă impurificarea lingvistică a “duşmanilor poporului” de către comuniştii de la Scânteia este aceea a animalizării lor. Prin bestializare, acuzaţii erau implicit coborîţi din nou în subuman, justificînd “arianismul” (fals al) omului nou încarnat de comunişti. Varietatea este destul de spectaculoasă, imaginarul lingvistic comunist rîvnind să găsească ipostaze animalice destul de abjecte şi dezgustătoare: “duşmanii poporului” dotaţi cu “colţi” şi “gheare” erau declaraţi a fi “hiene” (speculanţii), “lupi” (în haită), “câini turbaţi” (Ion Antonescu era adesea numit “câine roşu”; Mihai Antonescu este prezentat, la procesul care i se intentează, drept un “câine bătut” care tremură; se vorbeşte, apoi, de trădătorii care “mârâie”; drept care se scandează “Jos laba murdară!”), “şobolani” (de pildă, generalul Picki Vasiliu are “ochi de şobolan”; cu altă ocazie, alţi incriminaţi vor avea, în schimb, “ochi de peşte”); cu un impact aparte era utilizată categoria reptilelor: “cameleoni”, “vipere” (în cuib; ziariştii antonescieni erau, de pildă, “vipere ale scrisului românesc”, “hitleriste” de obicei), “şopârle” (Radu Gyr era portretizat ca avînd un cap de şopârlă), “năpârci” (reacţionare); un alt tip de “duşmani ai poporului” erau catalogaţi drept “ploşniţe” (“regale”); chiaburii erau consideraţi “corbii secetei” sau ai maselor populare; în sfîrşit, o ultimă categorie era aceea a “viermilor”, “limbricilor” (ziaristul Romulus Dianu este înfăţişat ca un “limbric speriat”) şi a “lipitorilor”. Iată acum cîteva mostre din articolul “Un vierme”, semnat de N. Corbu (în Scânteia, An XVIII, nr. 1263, 30 octombrie 1948), despre preşedintele Partidului Social Democrat, Titel Petrescu: “Mulţi au şi uitat de el – dacă l-au ştiut vreodată. Trebue să răscoleşti adânc prin putreziciuni, ca să dai de urma lui, târându-se la fund. Câte nu visase viermuşorul ăsta! Să se facă dolofan, să crească, să se umfle şi iar să se umfle, să ajungă mare, să se vadă şarpe. Viermele îşi agăţase o lavalieră cu picăţele şi se înfoia în ea, asuda ţinând discursuri – cu fiere că nu e ascultat – /…/ viermele se băga peste tot şi în toate, se agita în sus şi-n jos, că poate-poate îi pică şi lui ceva – şi se bâţâia de ciudă că nu-l ia nimeni în seamă. Un vierme ambiţios. Titel Petrescu”. Cele din urmă ipostaze sînt cele mai abjecte (întrucît trimiterea este la o dimensiune anală, excremenţială şi putrefactă), prin ele încercîndu-se (pentru a cîta oară) justificarea represiunii împotriva “duşmanilor poporului” prin macularea lor totală. Morala sau, mai exact, antimorala este că unor “viermi” ai dreptul şi poţi să le faci orice.

          Iar acum, voi inventaria verbele agresive prin care ziariştii care semnau în Scânteia aţîţau populaţia împotriva “duşmanilor poporului” de toate categoriile, întrucît şi în acest caz, funcţionează o ierarhie şi nişte trepte ale stigmatizării. Astfel, verbele a ucide şi a extermina erau folosite rar. Într-o primă fază punitivă au fost folosite verbele moralizatoare a înfiera, a demasca (cu varianta a smulge masca de pe chip, întrucît “duşmanii poporului” erau suspectaţi de teatralitate), a încolţi, a izgoni, a dispreţui, a stigmatiza. A curăţa era folosit în situaţii de “deratizare” şi igienă profilactică la nivel uman, ironic vorbind. Urmau, apoi, verbe care ilustrau durerea fizică, precum a lovi, a izbi şi a smulge (“colţi” şi “gheare”), acestea fiind completate, la un nivel fizic şi mai dureros, de a zdrobi şi a strivi. În final, pedepsirea “duşmanilor poporului” era încununată prin verbele a stîrpi, a sfărîma, pentru ca ultima fază a extincţiei să fie redată prin a curma, a anihila, a nimici şi, mai ales, a lichida. Reiese în mod limpede, din această înşiruire verbală, că scopul final era distrugerea din rădăcini a făpturilor umane care intrau în categoria “duşmanilor poporului”. Dar pînă la capătul tunelului acestea aveau de parcurs destule trepte ale agoniei şi umilirii.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 10, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: