extrema dreapta (1)

Zavistia.

Extrema dreaptă românească (1)

Spurcarea scriitorilor

          În perioada interbelică şi de-a lungul celui de-al doilea război mondial, societatea românească se molipseşte, şi ea, de boala extremei drepte care făcea ravagii în Europa. Presa devine antisemită, limbajul se perverteşte şi schimonoseşte, atacul la persoană şi verbalitatea grosieră devin instrumente gazetăreşti. Scriitorii participă, la rîndul lor, la mersul istoriei, drept care se împart în două tabere opuse; cei antisemiţi au condeiul agresiv şi comit injurii gazetăreşti de anvergură, sprijinite de o pamfletare cinică; uneori, tabăra cealaltă apelează, şi ea, la verbul violent. În cele ce urmează voi prezenta, sub forma unui scurt istoric concentrat, derulat ca un scenariu de film, un colaj din presa vremii, cuprinzînd atacuri dure între scriitori şi contra unor scriitori, personalităţi culturale (dar nu numai) etc.

          În 1932, în Calendarul, Camil Petrescu este atacat de către Toma Vlădescu şi injuriat ca “fată bătrînă”, “caraghios cretin”, “catastrofalul prost”, “imbecil”, “înspăimîntătorul cretin”. În 1933,  în Axa, scriitorii şi intelectualii, în general, care nu prizau antisemitismul legionar, sînt catalogaţi ca “bălegarul democraţiei”, “dejecţiuni”, “ciuperci otrăvitoare”, poluatori, făpturi de cavou. În 1934, în Credinţa, Sandu Tudor acuză doi scriitori din grupul “Criterion” (este vorba de Petre Comarnescu şi Mircea Vulcănescu) de homosexualitate, drept care aceştia sînt decretaţi “scîrnavi”, “masturbaţi”, farsori, sterpi şi, fireşte, vicioşi. Scandalul izbucnise din motive politice şi culturale şi ţinea de nişte interese de culise care explodaseră dizgraţios. În aceeaşi revistă, Zaharia Stancu, tot în 1934, îi cataloghează pe cei doi, “cavaleri de Curlanda”, adică invertiţi. În Revista mea din 1936, Radu Gyr îi inculpă, şi el, pe criterionişti, ca indivizi rătăciţi, clorotici, bîjbîind dezorientaţi. Acelaşi publicist îl va califica, în Vestitorii din 1936, pe E. Lovinescu drept “baba libidinoasă a scrisului corupt” (întrucît Lovinescu l-ar fi demitizat pe Eminescu); mai tîrziu, Nicolae Roşu îl va decreta pe Lovinescu “bătrînă canalie”, iar în 1940, în revista Sfarmă-piatră, acelaşi critic va fi portretizat de Ovidiu Papadima ca un “dolofan” dominat de “ghearele rapace” ale influenţei evreieşti. Tot în Sfarmă-piatră, în 1937, criticul Pompiliu Constantinescu (poreclit “Fonfilă” şi “Fonfilică Prostantinescu”), fusese calificat ca “plod” al lui “Oegen Lovinescu”. În 1936, Nichifor Crainic decreta, în Gândirea, starea de “destrăbălare” a literaturii române, produsă de influenţa evreiască, iar în 1937, Toma Vlădescu se arăta mulţumit, în Buna Vestire, că literatura română a fost dezinfectată de scriitorii pornografi (arestaţi) precum Geo Bogza, de pildă. În acelaşi an, Ovidiu Papadima, scria, în Sfarmă-piatră, despre aşa-zişii scriitori pornografi ca despre nişte “porci mari, porci lucizi /…/ vânzând porcăria în literatură aşa cum unul se îmbogăţeşte cu o fabrică de cârnaţi”; scriitorii vizaţi erau, în plus, şi “comercializatori de excremente”. C. Rădulescu-Motru este considerat de către Nichifor Crainic, în Gândirea din 1937, drept “găgăuţ filosofic” al “scriitorilor porcoşi”. În acelaşi an, în Buna Vestire, el va fi poreclit “Rădulescu-Mortu”, de către Toma Vlădescu. George Călinescu fusese catalogat drept “secătură venală”, în Axa din 1932. În 1939, în Porunca Vremii, el este calificat drept “gropar”, “solist al ghettoului” şi “pornograf”, scriind în “Haznal” (poreclă a revistei Jurnalul literar), fiindcă i-ar fi demitizat, prin monografiile sale, pe Eminescu şi Creangă, dar şi fiindcă ar fi fost un producător de aşa-zisă literatură destrăbălată. Tudor Arghezi este incriminat în Sfarmă-piatră din 1936, de către Vintilă Horia, care acuză “mocirla pornografiei” din Flori de mucigai, decretînd ca “puhav şi noroios” talentul arghezian marcat de “ostreţe putregăite”. Un an mai tîrziu, în Rânduiala, Arghezi este catalogat, de către Victor Puiu Gârcineanu, “cobai” al jidovismului, “degenerat”, “pornograf” diabolic şi “monstru moral”, prostituîndu-se “viciat pînă la măduvă” (calificative similare vor cădea în 1948 asupra lui Arghezi, prin pana lui Sorin Toma aflat sub auspiciile comunismului invadator, în serialul “Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei”). Unul dintre cei mai vitriolaţi scriitori români, în această perioadă, este Mihail Sadoveanu. N. Crevedia îl încondeiază, în Porunca Vremii din 1936, ca “mare prunar, mare băsnar, mare văcar, porcar mare”, ironizîndu-i corpolenţa posterioară (“eşti în tur cât o baniţă”). Tot în 1936, în acelaşi ziar, Sadoveanu este atacat trupeşte (pentru “cărnurile sale”) ca avînd burtă şi ceafă de mason, fiind considerat “apostat” – drept care cititorii sînt invitaţi să-l izgonească cu pietre şi huiduieli. În 1937, în aceeaşi gazetă, Sadoveanu este poreclit “Jidoveanu”, cititorii sînt invitaţi să ardă cărţile scriitorului, iar autorul să fie stigmatizat cu fier roşu pe frunte şi pus la stîlpul infamiei. El mai este catalogat “năpîrcă” otrăvitoare, drept care bibliotecile necesită deparazitarea de cărţile sale. Al. Gregorian, în Sfarmă-piatră din 1937, îl considera pe Sadoveanu ca vîndut lui “Ucigă-l Toaca”, concentrîndu-se, însă, pe blamarea corpolenţei scriitorului: “arătare obeză”, “cu guşa răspândită în etaje”, “cadavru ambulant”; Sadoveanu este hiperbolizat maladiv ca “Bourul Moldovei, umflat de paie şi… poate chiar circumcis”. Ovidiu Papadima, în aceeaşi revistă din acelaşi an, îl animalizează pe Sadoveanu ca “cimpanzeu bătând cu o măciulie învăluită-n vată într-o piele de porc”, scriitorul fiind portretizat şi ca “fiară domolită, îmbătată de stârvuri”. În Buna Vestire din 1937, Toma Vlădescu se ocupă, la rîndu-i, de “paparuda” Sadoveanu, deconstruindu-i trupul în simboluri masonice şi ironizînd obrajii rotofei ai scriitorului ca fiind nişte “buci”. Nicolae Iorga nu este uitat nici el, fiind atacat, însă, nu atît ca scriitor ori istoric, cît ca om politic. Directorul de la Porunca Vremii, Ilie Rădulescu, îl califică în 1940 drept “călău moral” şi “răstignitor” al generaţiilor tinere. În acelaşi an şi ziar, I. P. Prundeni îl atacă, printr-o animalizare sordidă şi printr-o dezumanizare vehementă, care vizează degradarea: Iorga ar fi, astfel, un “om de cauciuc”, “vedenie cu barbă şi umbrelă”, avînd caracter “de gelatină”. La nivelul registrului de tip bestiariu, Iorga este calificat ca “ihtiozaur”, apoi monstru care “se voia lins pe la toate încheieturile umede şi sărutat în anumite locuri cărnoase şi încreţite”, “o meduză peste trupul naţiei, sugându-i câte puţin în fiecare zi şi viaţa şi onoarea”. Injuriatului i se aplică şi un registru religios-demitizant: el este o “zdreanţă apostolică” ori un prooroc hidos care “se plimbă pe deasupra naţiei şi ochii lui bulbucaţi se congestionează în ţâfne”. Ortodoxist fundamentalist, Radu Gyr decretează în curentele moderniste o “molimă”, un “cancer”, un “scuipat”. În multe alte ocazii, modernismul este considerat “putregai”, “mărăciniş” şi “zgură” otrăvitoare, care trebuie stîrpit, pentru că ar fi nerodnic. Uneori, atacatorii agresivi se spurcă reciproc, aşa cum se întîmplă cu Toma Vlădescu, acesta ajungînd, la un moment dat, să-l portretizeze violent pe fostul său mentor Nichifor Crainic. Articolul publicat în Buna Vestire din 1937 se intitulează Pentru cel mai trist cadavru. Disecţia lui Nichifor Crainic şi el se doreşte a fi o demolare virulentă. “Miroase cam de mult timp Nichifor Crainic într’adevăr – fiindcă s’a înţeles că de el este vorba – miroase insuportabil şi dacă acesta este singurul rău pe care ar putea să-l mai facă, e totuş o bună higienă aceea care pretinde să înecăm mai curând atâta duhoare, atâta mort, atâta cadavru, în puţină cerneală salubră. /…/ Ce mai caută – strigoiul ăsta nenorocit şi plouat, bătrână epavă fără puteri!” Pe tot parcursul lungului text, imaginea lui Nichifor Crainic este reluată degradat: “nefericitul vagabond al ambiţiilor hoinăreşte prin smârcuri şi îşi horcăe veninul neputincios” etc. Finalul textului consacră ideea de “toaletă funerară” pe care Toma Vlădescu i-a făcut-o celui atacat: “Dacă aţi privit vreodată, pe un platou de execuţie al vreunei cazărmi, un om degradat căruia i s’au rupt epoleţii şi rămâne, aşa, răvăşit, cu ochii holbaţi, scuipat şi nedemn, când din toate părţile se aude huiduiala oamenilor cinstiţi – încă n’aţi putea să imaginaţi povara de groază şi desnădejde cu care se coboară acum subt pământ cel mai trist cadavru din câte-am văzut”. Am citat abundent din articolul lui Toma Vlădescu mai întîi fiindcă acesta este unul dintre cei mai inflamaţi gazetari ai perioadei de care mă ocup aici, apoi fiindcă el consacră şi concepe atacul împotriva unei personalităţi prin ideea de lapidare publică (cu toaleta mortuară în consecinţă). Această procedură a fost specifică extremei drepte româneşti şi a fost preluată, mai tîrziu, de comunişti. Acestea sînt doar cîteva flash-uri din zavistia strecurată între scriitori, gazetari ş.a.m.d., din motive de ideologie în primul rînd, dar şi din ranchiuni profesionale ori umane etc. Din nefericire, multe minţi tinere, sclipitoare, s-au înrolat în acea perioadă sub stindardul extremei drepte. Într-o celebră scrisoare către Tudor Vianu, trimisă acestuia în 1945, Eugen Ionescu îi amintea pe colegii săi de generaţie, infestaţi de legionarism: Mircea Eliade este sintetizat ca un “mare vinovat”, Noica este un “imbecil” şi “ipocrit”; alţi colegi de generaţie sînt lichele, proşti fuduli ori secături. Cu toţii, influenţaţi de Nae Ionescu, un “odios defunct”. Cioran, parţial iertat în scrisoarea către Tudor Vianu, fusese catalogat drept “coropişniţă demonizată”, într-o scrisoare anterioară, din 1938, trimisă de Eugen Ionescu lui Ionel Jianu.


Advertisements

~ by ruxandracesereanu on February 1, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: