otravurile bufe ale lui Caragiale (4)

Dihănii inefabile şi animale tangibile

 

          Circul prilejuit de pamfletele lui Caragiale nu are rost fără animalele sălbatice îmblînzite (sau nu) ori de casă, care sînt expuse, din cînd în cînd, pentru spectatorii-cititori. Uneori, este vorba despre dihănii confuze, monstruoase, vampiroide: o astfel de dihanie “suge cu sute de trompe necurate” sângele şi sudoarea naţiei, se presupune; cu alt prilej, este înfăţişată o scorpie care se împunge în ceafă, pentru a se uşura de venin (Partidul Liberal). Altădată este vorba de o faună individualizată şi limpede clasificată: “caracatiţe umflate de ambiţii ridicule” (autorii de trei parale) sau “caracatiţă necăjicioasă” (un ministru), potaie (“avocăţei lătrători”), vulpoi fals pocăiţi, lupi hămesiţi (şi apoi domesticiţi), corbi care adulmecă hoitul (e de presupus a fi vorba despre “hoitul” naţiei), arici, “dihor pocăit” (Dimitrie Sturdza), viermi care mişună, termite. Politicienii decăzuţi sau apuşi (aici intră atît Partidul Liberal, cît şi Partidul Conservator clasic din care s-a desprins dizidentul Partid Conservator Democrat al lui Take Ionescu, la care va adera şi Caragiale) sînt proiectaţi în ipostaza vulturului cu aripi tăiate, “plimbîndu-se printre răţoi, claponi, cu corset şi pantaloni”. Dat fiind că este infirm, mîndrul vultur de odinioară aduce acum cu o “broască rîioasă, deşelată” şi cu o “reptilă” bolnavă. Două dihănii aparte vor incita spiritul acid, dar şi narativ, de povestitor fantast, al lui Caragiale. Cea dintîi este un “monstru odios”, inefabil, descris în articolul Reacţiunea, în care autorul revelă găunoşenia fantasmelor programate ale liberalilor, care intenţionaseră să-şi demonizeze adversarii. Astfel, monstrul Reacţiunii este un specimen întunecat: “avea sute de capete ca hidra şi mii de gheare de vampir; fugea de lumină şi lucra la întuneric/…/ Uneori, ea îşi înfigea adînc ghearele în coastele Naţiunii şi, odată călare pe pradă, sugea cu lăcomie sîngele şi sudoarea poporului-martir; alteori, înfigea în sînul României un cuţit pînă-n plăsele şi cadavrul ei sîngerînd îl arunca/…/”. Ce-ar mai fi de spus despre acest monstru ironizat de Caragiale: capetele de hidră au “ciocurile căscate” şi gheare care pătrund în carne pînă la oase. A doua creatură care prilejuieşte un portret amplu în articolul Energie şi saţiu este crotalul reprezentat de Partidul Liberal -“Marele Partid a fost ca şarpele sunător: primejdios şi năvalnic pe cîtă vreme-i era foame. S-a repezit cu pornire monstruoasă pe pradă: a-mbălat-o şi, pe nemestecate, a înghiţit-o. Astăzi, că s-a umflat, crotalul stă la soare, amorţit de enorma greutate a mistuirii: sfîrcul de la coadă d-abia-i mai mişcă, sunînd alene din clopoţei; capul doarme de somnu-ndopării nemăsurate/…/”. Grădina zoologică a lui Caragiale nu este foarte spectaculoasă, pentru că autorul nu doreşte să facă din ea un personaj principal, ci o anexă la ideea de circărie politică.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 24, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: