Eminescu – profetul minios (3)

 Paiaţe şi găgăuţie.

Bestiariul infracţional. Boli şi tumore

 

          Cei care vor ocupa locul întîi în seria victimelor pamfletelor dure ale lui Eminescu la Timpul (cele mai aspre fiind Icoane vechi şi icoane nouă, Ca la noi la nimenea, Dorobanţii, Astăzi se deschide Adunarea…, [Trist e cînd o naţie mică], [Adevărul doare…], [Din cauza unei selecţiuni…]) sînt liberalii şi partidul lor (radicalii roşii, în special). Aceştia, pe lîngă defecte comune oricăror politicieni (demagogia şi corupţia politică) şi pe lîngă păcate politice concrete (pierderea Basarabiei, de pildă) erau, totuşi, cei care încercau şi promovau, în acea vreme, occidentalizarea României prin adoptarea unui model modern de civilizaţie. Eminescu le reproşa, folosind deja cunoscuta teorie maioresciană a formelor fără fond, occidentalizarea forţată a ţării, opunîndu-i acesteia o autohtonă întoarcere la origini, prin dacizare. Poziţia sa de ultraconservator era agresivă, iar astăzi este de-a dreptul şocantă. Eminescu prefera elementul băştinaş, autohton, oricărei forme moderne (indiferent dacă aceasta era bună sau rea), dintr-un naţionalism coleric. Impresionantul vizionarism al lui Eminescu, poetul, nu era manifestat şi în gîndirea sa politică şi publicistică, aceasta fiind reducţionistă şi închisă în ceea ce priveşte modernizarea României. Cusurgiu şi pătimaş, Eminescu găsise în liberali şi în politica acestora un cal troian introdus hoţeşte şi perfid în trupul românesc, supus astfel unui fel de viol socio-politic. De aceea, gazetarul se va năpusti cu pasionalitate lingvistică demolatoare asupra celor pe care îi considera vinovaţi de decadenţa ţării.

          Unul din primele registre la care apelează, pentru a-i taxa pe liberali, este legat de bufoneria, circăria şi teatralitatea acestora. Eminescu critică “păpuşăriile” şi ideea de mască ipocrită, afişate de liberali într-un fel de “bal mascat” ori “scîrboasă comedie” cu “paiaţe” şi “caraghioşi”. Parlamentul (dominat de liberali) este văzut ca burlesc şi ridicol, politica fiind o scenă pe care se joacă un spectacol corupt. Actorii acestui spectacol sînt: autori agramaţi, oameni politici fără instrucţie, avocaţi improvizaţi, generali incompetenţi, subprefecţi infractori, stîlpi de cafenele (una din formulele preferate ale lui Eminescu), artişti fără talent, dar şi indivizi marcaţi de “găgăuţie”. Concluzia: “hidoasa pocitură /termenul îi aparţine lui Vasile Alecsandri, dar este împrumutat şi folosit în mod copios de Eminescu, n.n./ conduce ca regisor comedia meschină jucată de bufonii partidului său” (Ca la noi la nimenea, Opere X). Animalizarea liberalilor ţine şi ea de o teatralitate (de tip bestiariu) care doreşte a spori circăria acuzaţilor. Aceştia sînt o “potaie”, “droaie de cîini flămînzi”, “şerpi la sîn” (veninoşi, fireşte), “lipitori”, “cucuvaie pripăşită”, “corbi” (care, desigur, croncăne), “cîrd de ciori”, au “gură de miel” dar “inimă de lup”, au “filozofie de ţap”, “suflet de cîine şi creieri de vulpe”, sînt “catîri”, alcătuiesc “păienjenişul hidoasei pocituri”, sînt grupaţi în “haite”, sînt “lăcuste”, “pahiderme bipede”, “vite”, “patrupede”, “bivoli”, “carne cu ochi, neruşinată şi nesimţitoare”, “reptile”. Parlamentul este văzut ca un “staul”, ca o “menajerie de curiozităţi etnologice şi zoologice”, ca un “cabinet de curiozităţi” (“monştri din regnul organic”) care trebuie declarat în carantină. Hidră sînt numiţi atît liberalii, cît şi evreii (“idra jidovească”), cei din urmă fiind consideraţi şi “hiene”. Tot acest bestiariu încearcă să justifice sindromul de “maimuţire” pe care Eminescu îl detectează în societatea românească decăzută, patronată de liberali.

          Pentru a demonstra maleficiile liberalilor, Eminescu apelează la registrul demolator al nimicniciei şi la cel infracţional. În ce priveşte prima nuanţă, liberalii sînt consideraţi, în general, a fi nulităţi, “capete deşerte”, “plebe”, “buruieni”, “cenuşari” (proşti, adică), bombastici, inculţi şi agramaţi, “capete şi inimi cultivate la focarul canţonetelor”, “oameni ce nu ştiu nimic /…/ nu cred în nimic”, “‘onorabile’ nimicuri”, “idioţi înfumuraţi”, “nerozi”, “tîmpiţi”. În articolul [Trist e cînd o naţie mică], Eminescu prezintă în avalanşă aşa-zisa nimicnicie liberală, încercînd să-i neantizeze şi spulbere verbal pe reprezentanţii ei: “O adunătură de pe poduri /…/, samsarii moşiilor statului, pamfletari fără să ştie alfabetul cum se cade, plagiatori neruşinaţi, oameni cu nume şi cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de ştiinţă, patrioţi-calpuzani, toată lepădătura socială” (Opere X). În ce priveşte a doua nuanţă, seria calificativelor substantivale este nesfîrşită şi trimite la zona periferiei umane pe care o vizează pamfletarul: indivizi “fără căpătîi”, “pierde vară”, “coate goale”, “candidaţi de penitenciare”, “haimanale”, “stîrpituri”, “golani”, “picpocheţi înmănuşaţi” (hoţi de buzunare cu aere), “hoţi” (şi varianta “furi”), “mizerabili”, “panglicari”, “stîlpi de cafenele şi cartofori”, “declasaţii cafenelelor”, “adunături oculte de naturi catilinare” (“naturile catilinare scoase la maidan”), “vandali”, “pehlivani şi papugii”, “secături”, “indivizi obscuri” cu “apucături coţcăreşti”, “patrioţi de contrabandă”, “ipochimene”, “mărunţişari”, “strînsură”, “atleţii crimei”, meşteri în “tripotaj”, “pişicherlîc” şi “hatîr”. Acestora li se adaugă o serie de calificative adjectivale: cruzi, trufaşi, meschini, egoişti, făţarnici, ignoranţi, laşi, lacomi, mincinoşi, netrebnici, venali, bădărani, maloneşti, rău nărăviţi, imorali, trădători etc. Despre C.A. Rosetti, pe care îl consideră infractor prin excelenţă (la nivelul intereselor naţionale), Eminescu hotărăşte că acesta ar merita un ştreang în jurul gîtului. O serie sinonimică primeşte termenul de profitor care trimite la românofagie şi uzurpare naţională; de aceea, liberalii sînt: “şarlatani”, “ciocoi” (sau varianta “cioclovine”), “gheşeftari”, “cumularzi”, “diurnaşi”, “paraziţi”, “corupţi”, “parveniţi”, “gonaci de posturi”, “bandă cosmopolită de esploataţie”, “escroci”. Ei sînt grupaţi în “gaşcă”, “tagmă”, “turmă”, “stărostie”, adică au o infrastructură de invazie asupra naţiei române, sugerează Eminescu. După cum reiese din listele anterioare, gazetarul proiectează în liberali nişte prădători (“valeţi ai străinătăţii”) prin infracţionalitate, cupiditate, turpitudine.

          Destul de des, Eminescu invocă, apoi, în ceea ce-i priveşte pe liberali (grecii), dar şi pe evrei, ideea de boală şi infecţie. Parlamentul aduce cu un “stabiliment de alienaţi”, cu un “balamuc” în care fiecare îşi vede de nebunia sa, parlamentarii fiind “damblagii”. Întreaga ţară a devenit o “casă de nebuni”, Guvernul este, şi el, “smintit”, profesorii din universităţi sînt incompetenţi, iar instituţiile respective riscă să devină “spitale de nevolnici cu mintea”. Corupţia este decretată a fi “infecţie” şi “boală organică”, chestiunea izraelită este, la rîndu-i, tratată drept “infecta cestiune”. Societatea românească, patronată de liberali, are “răni” şi “bube”, otrăvită fiind de “virusul în organismul viu al naţiei” care se răspîndeşte contagios. Străinătatea înveninează ţara cu un “aer bolnăvicios”. De aceea, indivizii care generează acest presupus focar de infecţie trebuie trimişi sau la puşcărie, sau la ospiciu (leitmotiv eminescian). Pentru cea din urmă variantă, liberalii sînt consideraţi “idioţi înfumuraţi”, “înnoituri descreierate”, adică cvasi-retardaţi, întrucît “cretinizarea” ţării a devenit perceptibilă din punct de vedere moral. Molimele pe care le răspîndesc aceştia sînt “ciuma orientală”, “spuma pestiferă”, dar şi o boală provenită din “bubele tuturor popoarelor”, o “lepră a lumii” (veneticii, adică). Liberalii mai sînt proiectaţi şi ca “tumoră” ori “escrescenţă” pe trupul României, debilitînd şi distrugînd organismul naţional.

Advertisements

~ by ruxandracesereanu on January 18, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: